2.4. Proiectarea ergonomică a locurilor de muncă

 Proiectarea ergonomică a locului de muncă se consideră raţională atunci când se asigură, pentru executanţi, condiţiile necesare pentru o muncă de înaltă productivitate cu cele mai reduse consumuri de muncă şi de efort, fără mişcări inutile sau incomode.

Astăzi este tot mai mult susţinut conceptul de organizare ergonomică a muncii pe fiecare loc de muncă, organizare ce asigură o muncă continuă şi cu înaltă productivitate, uşurând în acelaşi timp eforturile fizice şi psihice.

În al doilea rând, este necesară asigurarea unor condiţii de muncă ergonomice în care munca să se desfăşoare cu un consum de energie cât mai mic şi fără pericol de îmbolnăvire sau de accidente.

Folosirea simultană şi permanentă a acestor două căi este o condiţie esenţială a organizării ergonomice a locului de muncă.

De asemenea, există şi regulile care se referă la amenajarea locului de muncă. În acest sens, principiul asigurării unui loc stabil pentru materiale şi pentru obiectele muncii impune respectarea următoarelor reguli:

- totalitatea obiectelor muncii şi materialele utilizate de executat, precum şi produsele finite (documente prelucrate în cazul birourilor), trebuie să aibă un loc bine definit şi stabil;

- obiectele muncii şi materialele trebuie aşezate cât mai aproape de executant;

- aşezarea materialelor în ordinea utilizării lor în timpul lucrului şi în funcţie de frecvenţa utilizării lor.

Respectarea acestor reguli practice se impune datorită faptului că orice activitate de căutare a unui obiect solicită un consum mare de energie nervoasă şi o mare risipă de timp [3] .

Ergonomia a căpătat un important rol în amenajarea birourilor. Bazându-se pe concepte de ultimă oră, design-ul birourilor, corectat din punct de vedere ergonomic, integrează mediul, sarcinile, echipamentele şi lucrătorul într-o manieră care protejează sănătatea, creşte confortul şi productivitatea, iar ambianţa devine mai plăcută. Ergonomia rezolvă o mulţime de probleme posibile, oferă confort personalului şi adaugă vitalitate şi libertate de mişcare. Prin încorporarea efectivă a ergonomiei în design-ul birourilor, structurile economice sau culturale îşi pot satisface nevoile proprii cât şi pe cele ale angajaţilor prevenind factorii de risc, rezolvând unele probleme sociale, dând posibilitatea indivizilor să-şi maximizeze potenţialul. Din păcate multe dintre aceste structuri încă nu ştiu cum să integreze ergonomia în cadrul birourilor lor.

Birourile pot fi individuale, plasate într-o zonă de linişte, propice muncii intelectuale care să permită întreruperea şi reluarea lucrului, un cadru favorabil pentru relaţiile exterioare, vizite şi conversaţii; birouri colective care să cuprindă 6-7 persoane, grupate pe diverse activităţi precum cele financiare, contabile, de personal; birouri generale pentru 2-3 persoane care colaborează la aceeaşi muncă, spre exemplu secretariatele.

Una din principalele probleme ale organizării ergo-nomice a muncii, cu influenţă puternică asupra capacităţii de muncă şi implicit asupra eficienţei activităţii desfăşurate în birou o constituie poziţia corectă a corpului în timpul lucrului. Stabilirea unei poziţii corecte de muncă înseamnă pentru personalul din birouri adoptarea unei poziţii cât mai aproape de poziţia naturală a corpului în poziţia şezând. Această poziţie se caracterizează prin menţinerea echilibrului natural sau relativ al corpului, rezultat din antagonismul mai multor forţe externe şi interne care acţionează asupra sa [4] .

Poziţia şezând este mai puţin obositoare decât cea ortostatică din mai multe motive: suprafaţa de sprijin este mai mare fiind reprezentată de feţele posterioare ale coapselor şi de feţele plantare ale membrelor inferioare în cazul în care sunt sprijinite de sol; centrul de greutate al corpului este mai aproape de suprafaţa de sprijin sau de baza de susţinere şi este proiectat către limita posterioară a acestuia; solicitarea energetică este mai redusă; activitatea aparatului cardiovascular este mai uşoară; efortul muscular pentru menţinerea stabilităţii corpului sau echilibrului este mai mic.

Cu toate acestea, munca de durată efectuată în poziţia aşezat (specifică biroului) are şi unele inconveniente, cum ar fi:

- slăbirea tonusului muscular, reacţie reflexă de contracţie uşoară şi continuă, în special a muşchilor abdomenului;

- unele implicaţii asupra aparatului locomotor, deoarece coloana vertebrală are tendinţă spre poziţii curbe înclinate, torsionate, care aduc modificarea staticii organismului;

- o presiune mare  asupra unor organe interne (aparatul digestiv şi respirator) dată de aplecarea în faţă a trunchiului;

- dureri în ceafă şi în umeri, dureri de spate, dureri în braţe, în încheieturi şi în umeri.

Folosirea corectă a scaunelor ergonomice poate duce la eliminarea unor dificultăţi din  cele menţionate. Alegerea scaunelor de lucru va fi tratată pe larg în capitolul următor. Totuşi în afara utilizării unor scaune ergonomice este necesar să se ţină seama şi de o serie de indicaţii generale, cum ar fi:

- evitarea poziţiilor nenaturale ale corpului, încordate sau prea înclinate; poziţia uşor înclinată frontal  solicită cel mai mic efort de susţinere şi este cea mai comodă;

- evitarea înclinaţiilor laterale ale trunchiului şi ale capului;

- evitarea menţinerii braţului în poziţia întinsă, suspendat frontal sau lateral, deoarece aceste poziţii obosesc, reduc precizia şi dexteritatea braţelor şi a mâinilor;

- poziţia corpului la masa de lucru sau la calculator trebuie să fie: spatele drept, capul ridicat, umerii relaxaţi şi uşor coborâţi.

 Chiar dacă poziţia corpului în timpul lucrului este corectă, menţinută un timp îndelungat ea produce în mod inevitabil o senzaţie de oboseală. De aceea se recomandă:

- întreruperea periodică a lucrului prin pauze care impun mişcări mai active;

- executarea unor exerciţii de gimnastică corectivă (cel puţin 10 minute);

- mişcări de relaxare a degetelor şi încheieturilor (în special cei care lucrează la calculator). 

Aşa cum arătam, în munca de birou cele mai multe solicitări sunt de natură psihică. Solicitările intelectuale sau nervoase sunt determinate de o mulţime de elemente cum ar fi: specificul muncii de birou, atenţie concentrată şi distributivă permanentă, capacitate de memorare, răspundere gestionară pentru patrimoniul încredinţat. Există de asemenea numeroase cauze care contribuie la suprasolicitarea nervoasă: efectul sonor al unui număr mare de persoane, sunetul telefonului, conversaţiile din camera de lucru,  zgomotul produs de unele echipamente (maşini de scris, imprimante).

Pentru lucrătorii implicaţi în serviciile de relaţii cu publicul sau secretariate apar alţi factori de stres precum: dialogul cu clienţii, comportamentul uneori necivilizat al acestora sau afluenţa solicitanţilor în anumite perioade ale anului.

Pentru evaluarea intensităţii oboselii de natură psihică, ergonomia recomandă folosirea testelor psihologice (psihotestelor). Aceste teste trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

- validitate (să măsoare exact ceea ce îşi propune);

- fidelitate (să permită obţinerea unor performanţe relativ asemănătoare la o nouă aplicare);

- standardizare (să creeze aceleaşi condiţii pentru toţi subiecţii supuşi testării, fără a-i favoriza pe unii şi defavoriza pe alţii);

- etalonare (stabilirea unui etalon, a unei unităţi de măsură a rezultatelor obţinute pentru a se cunoaşte valoarea lor).

Cele mai folosite teste în analiza psihologică a muncii sunt testele de tip creion-hârtie (subiectul răspunde în scris la întrebări), care cuprind: testul de inteligenţă, testul de memorie, testul de atenţie (concentrată şi distributivă). Cercetarea psihologică poate fi completată prin folosirea unor metode standard precum: chestionare, tehnici proiective şi teste situaţionale.

Din analiza datelor obţinute prin testarea subiecţilor  s-a desprins concluzia că între vârstă, vechimea în muncă, coeficientul de exactitate, viteză şi ponderea omisiunilor există o relaţie directă.

Din cercetările noastre în diverse instituţii am observat că solicitările neuropsihice  în munca de birou au dus la apariţia unor boli tipice precum nevrozele sau bolile cardiovasculare.

Organizarea ergonomică a locurilor de muncă din birou reprezită răspunsul la numeroasele probleme de natură psihică apărute. Respectarea principiilor şi regulilor ergonomice, crearea unei abianţe plăcute, alegerea mobilierului adecvat, adoptarea unor măsuri eficiente de securitate, de motivare materială şi morală sunt câteva căi de eliminare a stresului şi oboselii profesionale.

   2.4.1. Proiectarea ergonomică a mobilierului de birou

Câteva din cerinţele la care trebuie să răspundă un loc de muncă organizat pe baza principiilor ergonomice ce au ca obiectiv optimizarea relaţiei “om-mijloc de muncă-mediu” se referă la mobilier:

- amplasarea şi combinarea adecvată a mobilierului, din punct de vedere funcţional şi estetic;

- mobilierul să fie simplu, să asigure poziţia corectă a părţilor corpului în timpul executării operaţiilor şi să corespundă cerinţelor ergonomice şi estetice.

Mobilierul de birou a făcut obiectul unor norme şi recomandări precise care le stabilesc dimensiunile, capacitatea de stocare, spaţiul necesar pentru utilizare; acestui mobilier i se asociază echipamentele şi materialele utilizate în mod curent sau cu intermitenţe în serviciile şi în posturile de lucru.

Alegerea mobilierului va fi relativ uşoară dacă beneficiarul se adresează unor producători specializaţi. Cea mai mare parte dintre aceştia au experienţă şi dispun de echipe care se pot deplasa şi pot propune proiecte de implementare care să corespundă cât mai exact posibil nevoilor beneficiarului, posibilităţilor financiare şi planurilor arhitectului. Încercând să obţină cel mai bun preţ, beneficiarul poate apela la mai mulţi furnizori, reţinând pe cei care oferă livrarea şi montarea pe loc în termene rezonabile. Nu trebuie pierdut din vedere şi faptul că implementarea mobilierului nu este niciodată definitivă şi după un timp pot fi necesare unele modificări; de aceea este preferabil mobilierul format din module mici, demontabile, uşor de deplasat şi de aşezat (rafturi independente cu faţă dublă, scaune ergonomice sau pliante, fotolii dispuse individual sau în banchete, mese de lucru ce pot lua diferite forme). Multe probleme datorate unei previziuni deficitare la nivelul stabilirii planurilor se pot rezolva sau ameliora prin dispunerea variabilă a mobilierului.

Alegerea cu grijă a mobilierului de birou poate avea o contribuţie importantă asupra moralului personalului şi de asemenea poate fi o cale de creştere a eficienţei în muncă. Mobilierul nepotrivit poate avea serioase repercusiuni asupra sănătăţii şi stării fizice a personalului, care în final se poate transpune într-un nivel ridicat de absenteism şi într-un randament redus.

Mobilierul unui birou modern dotat cu aparatură electronică (computere, terminale, imprimante, echipamente pentru microfilme) trebuie să fie proiectat astfel încât să satisfacă toate necesităţile personalului care lucrează cu aceste echipamente. De asemenea, este necesar să existe cabluri suficient de lungi care să fie aşezate astfel încât să fie cât mai puţin vizibile. Cablurile pot fi încorporate în birouri astfel încât computerele, telefoanele sau sursele de lumină să poată fi poziţionate în locuri corespunzătoare, în felul acesta securitatea în lucru creşte şi se creează economii importante de cablu.

Numeroase firme oferă astăzi mobilier modern pentru personalul care lucrează în grup cu echipamente legate la reţea. Aceste staţii de lucru facilitează colaborarea iar mobilierul se adaptează uşor la necesităţile echipamentelor. Pupitrele pentru terminale pot avea extensii de tastatură pentru operare confortabilă, iar mesele pentru imprimante pot avea un sertar dedesubt în care este păstrată hârtia.

Pentru mobilierul de birou se pot folosi mai multe materiale, dar uzuale sunt: lemnul, plasticul şi metalul.

În opinia multor specialişti, cea mai importantă piesă de mobilier în birouri este scaunul, de aceea alegerea scaunului perfect va fi tratată pe larg în acest capitol (anexa 1).

Deşi pentru mulţi poate să pară o problemă lipsită de importanţă, chiar hilară, alegerea scaunului  pentru locul de muncă  a devenit în ultimul timp un subiect mult discutat şi studiat de specialiştii în ergonomie.

Pentru cei mai mulţi oameni cel mai important echipament de birou este calculatorul. Într-adevăr, atât calculatorul cât şi proiectarea întregii staţii de lucru este astăzi importantă, dar să nu uităm că fără un scaun confortabil, munca lucrătorilor nu poate fi eficientă.

Majoritatea lucrătorilor din birou stau în medie opt ore pe zi pe scaun la masa de lucru, de aceea nu este deloc uimitor că scaunul a devenit astăzi cea mai importantă piesă de mobilier în birouri. Statul pe scaun o perioadă mare de timp poate provoca diverse probleme cum ar fi: dureri ale picioarelor, datorită marginilor platformei; dureri de spate, cauzate de poziţia încordată a coloanei şi a muşchilor dorsali, poziţie care provoacă vasoconstricţii ce încetinesc circulaţia sângelui, deci şi oxigenarea.

Peste 31 de milioane de americani suferă în prezent de dureri de spate. Dar aceste dureri reprezintă numai una din problemele de sănătate  pe care lucrătorii din birouri din Statele Unite le au la locurile lor de muncă. Centrul Naţional pentru Statistica Sănătăţii arată că aproximativ 20% din durerile de spate sunt cauzate de poziţia la locul de muncă, determinând o scădere a productivităţii cu 25%. Acelaşi centru menţionează că durerile de spate reprezintă aproximativ 40% din totalul durerilor musculare apărute la locurile de muncă. Aetna Life and Casualty estimează că durerile repetitive, inclusiv cele de spate, determină în Statele Unite pierderi de 20 de miliarde de dolari pe an cuprinse în costuri medicale şi în reduceri de salariu.

Geoff Wright, un specialist canadian în ergonomie arată că: “Astăzi majoritatea specialiştilor recunosc că staţia de lucru şi scaunul trebuie proiectate astfel încât să se adapteze diferenţelor fizice dintre lucrători. Dacă acest lucru nu este făcut, angajaţii nu vor putea lucra la întreaga lor capacitate, iar riscul durerilor de gât, de umeri, de spate, de braţe sau de încheieturi este deosebit de mare.” 

Un scaun ergonomic ar trebui să ofere spatelui, în special zonei lombare, un suport. Dr. Wright spune că acest suport ar trebui să fie ajustabil. De asemenea, spătarul scaunului ar trebui să permită şi o ajustare pe verticală pentru a se adapta lungimii spatelui lucrătorilor, deşi această soluţie, arată profesorul Burloiu, nu rezolvă problema durerilor de spate. Durerea este provocată de înclinarea în faţă a corpului, însoţită de încordarea coloanei şi a muşchilor dorsali, de aceea este necesară o înclinare a planului de lucru spre operator (ca un pupitru) astfel încât corpul să nu se mai încline în faţă, să stea drept sau chiar puţin înclinat pe spate. Deşi mulţi specialişti spun că este necesară  o ajustare înainte a spătarului pentru a reduce durerile de spate, proiectarea, în ultimul timp, a unor  tastaturi pentru calculatoare cu un sistem care permite schimbarea unghiului de lucru, întăreşte ideea profesorului Burloiu. 

   Scaunul trebuie, de asemenea, să ofere, în special pentru oamenii mai scunzi, posibilitatea de sprijin a  picioarelor pe podea sau pe un suport (condiţie obligatorie pentru cei care lucrează în poziţia şezând). Acest suport, însă, trebuie să permită extensia picioarelor şi păstrarea poziţiei verticale a corpului sau puţin aplecat pe spate.

Un spătar amplu este important pentru muşchii mari ai spatelui care trebuie  să echilibreze întreaga greutate a corpului pe zona pelviană. Fără un astfel de suport muşchii fac un efort continuu pentru menţinerea stabilităţii, de aceea pot apărea dureri ale muşchilor spatelui, explică dr. Wright.

Este important, de asemenea, ca şi înălţimea platformei scaunului să fie reglabilă. Cele mai multe scaune ergonomice au intervalul de ajustabilitate de aproximativ 5 inch (12,7 cm), care ar trebui să fie suficient. Înălţimea platformei trebuie astfel stabilită încât, şezând, lucrătorii să poată sta confortabil cu picioarele pe podea sau pe un suport. În felul acesta se reduce presiunea pe coapse, favorizând circulaţia sângelui. Acest lucru îmbunătăţeşte confortul, în special pentru cei scunzi care lucrează la mese fixe (nereglabile).

Un bun scaun ergonomic ar trebui să permită ajustarea atât în privinţa înclinării pe spate cât şi adâncimea platformei. De asemenea, la fel de important este ca platforma să aibă marginile rotunde pentru a nu exista puncte de presiune dureroase.

Deşi este important ca spatele să fie drept în timpul lucrului, la fel de important este ca scaunul să permită o înclinare pe spate care să dea posibilitate utilizatorilor, periodic, să se relaxeze. În acest sens dr. Wright arată: “Nu toate sarcinile necesită poziţia dreaptă a spatelui, de aceea este bine ca scaunul să permită ajustări care se potrivesc şi altor poziţii de lucru.”

Ajustabilitatea este cea  mai importantă trăsătură de calitate a scaunelor de birou. Pentru alegerea scaunului perfect este necesară consultarea unor standarde realizate de firme specializate. De exemplu, în Statele Unite, American National Standards Institute-Human Factors and Ergonomics Society (ANSI-HFES), un grup independent, analizează şi produce astfel de standarde.  Această instituţie recomandă pentru scaunele de birou următoarele caracteristici:

- să permită lucrătorilor să stea cu braţele drepte de la umăr şi cu coatele îndoite;

- să permită lucrătorilor să stea pe scaun cu genunchii îndoiţi şi cu picioarele sprijinite pe podea sau pe un suport;

- să dispună de un spătar care să păstreze poziţia dreaptă a spatelui.

Standardele ergonomice sunt îmbunătăţite periodic iar standardele ANSI-HFES sunt în mod curent revizuite. Administraţia Clinton s-a ocupat în mod deosebit de această problemă, cerând Occupational Safety and Health Administration (OSHA) să facă noi propuneri în acest sens.

În acelaşi timp, un mare număr de state din America au propus propriile standarde ergonomice. Semnificativă este propunerea California Occupational Safety and Health Administration (CALOSHA). Conform acestor standarde platforma scaunelor trebuie să fie ajustabilă atât în înălţime cât şi în adâncime, spătarul trebuie să fie ajustabil, în special pentru zona lombară, şi de asemenea suportul pentru braţe.

Propunerile OSHA şi revizuirea standardelor staţiilor de lucru de către ANSI-HFES au ca obiectiv creşterea productivităţii şi reducerea riscurilor de apariţie a unor dureri determinate de echipamentele şi de  mobilierul de birou. În acelaşi timp specialiştii în ergonomie sprijină activităţile de realizare a unor noi produse care să asigure siguranţă şi sănătate la locurile de muncă.

Şi în  Marea Britanie există o mare preocupare pentru realizarea unor astfel de standarde ergonomice. În acest sens, British Standard oferă următoarele dimensiuni pentru scaunele ajustabile ale dactilografelor şi operatorilor pe calculator:

Înălţimea scaunului de la pământ 393,7-495,3 mm

Lăţimea scaunului să nu fie mai mică de 330,2 mm

Lărgimea scaunului 406,1 şi 431,8 mm

Înălţimea spătarului de la nivelul platformei între 203,2 mm şi 301,8 mm

Adâncimea spătarului între 127mm şi 152,4 mm

Lărgimea spătarului – nu mai mare de 304,8 mm

Aceste dimensiuni sunt proiectate să asigure poziţia confortabilă pe scaun cu spatele rezemat de spătar şi cu picioarele sprijinite pe podea. Totuşi ele nu trebuie considerate ca etalon deoarece sunt valabile numai în condiţiile antropometrice specifice ţării respective.

Unii specialişti, mai în glumă mai în serios, spun că scaunul ar trebui să poarte etichete cu avertismente (în limba chineză cuvântul scaun înseamnă pat barbar). Poziţia şezând, spre deosebire de cea ortostatică, determină o puternică presiune, uneori periculoasă, asupra coloanei vertebrale. De fapt, rata celor cu probleme de spate este mai mare în rândul lucrătorilor din birouri în comparaţie cu personalul din sectorul de producţie. Poate aceasta explică şi faptul că  majoritatea croitorilor sunt scunzi, îndesaţi, chiar cocoşaţi. Persoanele care stau toată ziua pe scaun fără să facă unele exerciţii fizice au în cele mai multe cazuri dureri ale muşchilor spatelui, mai ales când munca lor impune atenţie şi încordare; se vorbeşte deja de un “sindrom al luptătorului de weekend”. Munca sedentară poate uneori epuiza bărbaţii sau femeile mai mult decât cea în mişcare. Un personaj al lui Jack London, scriind o scrisoare la maşina de scris, afirma că această activitate este mult mai obositoare decât tot ce făcuse în întreaga sa viaţă, iar cariera sa  cuprindea numai activităţi fizice grele. Să nu uităm că şi scriitorul însuşi fusese marinar, chiar muncitor la căile ferate, probabil de aceea nu a fost foarte impresionat când un tânăr avocat i-a spus că noile tehnologii precum maşina de scris (un echipament nou în acea vreme) vor “muta durerile în mâini”.