2.4.2. Proiectarea şi îmbunătăţirea factorilor de ambianţă fizică

 

Ambianţa fizică reprezintă o componentă importantă a procesului de proiectare ergonomică a locului de muncă. Etimologic noţiunea de ambianţă se referă la mediul material şi social în care o persoană sau o colectivitate îşi desfăşoară activitatea.

În birouri proiectarea factorilor de ambianţă trebuie să aibă în vedere: caracteristicile generale ale muncii, conţinutul specific al muncii, solicitările impuse în procesul muncii, factorii psiho-sociali. De asemenea, importante sunt şi posibilităţile materiale, tehnico-economice ale acestor structuri.

Principalii factori de ambianţă fizică sunt: iluminatul, microclimatul (temperatura, umiditatea, viteza aerului, puritatea aerului), coloritul şi zgomotul.

Iluminatul este unul dintre factorii care exercită o influenţă importantă asupra productivităţii angajaţilor şi asupra gradului lor de oboseală. O iluminare defectuoasă poate cauza disconfort vizual şi o poziţie nenaturală a corpului, fiind deci o piedică în calea performanţei.

Cercetările arată că 80% până la 85% din cantitatea de informaţie pe care o asimilăm parvine pe cale vizuală, de aceea confortul vizual este esenţial. Dar modul de iluminare nu afectează numai confortul vizual ci şi pe cel fizic.

Iluminatul la locul de muncă poate fi împărţit în 4 categorii:

Iluminarea ambientală este dată de obicei de o sursă de lumină montată în tavan (tub fluorescent). Uneori este singura sursă de lumină la locul de muncă.

Iluminarea cu ajutorul lămpilor de birou. Deşi oferă confortul individual, acest tip de iluminare este absent în cele mai multe locuri de muncă.

Iluminarea direcţionată este de obicei asigurată de surse de lumină orientate în jos, sau de lumini “de urmărire”. Este folosită pentru iluminatul anumitor obiecte sau pentru creşterea nivelului de intensitate.

Iluminarea naturală provine prin geamuri, uşi sau pereţi de sticlă. Are un efect pozitiv asupra omului, dar nu este disponibilă permanent.

Cheia unei bune iluminări este echilibrul. Astfel, se poate spune că o iluminare este eficientă atunci când lucrătorul beneficiază de un confort vizual şi de vizibilitate într-o cameră echilibrată din punct de vedere al luminozităţii.

Să începem cu masa de lucru. Contrastele între iluminatul locului de muncă şi imediata apropiere a acestuia trebuie să fie suficient de mari astfel încât să-i permită lucrătorului să vadă biroul foarte clar. O regulă generală este aceea că biroul trebuie să fie luminat de 3 ori mai puternic decât imediata apropiere, de 5 ori mai puternic decât spaţiul general de lucru şi de 10 ori mai puternic decât vecinătatea cea mai îndepărtată.

Probleme intervin când ochii lucrătorului sunt forţaţi să se adapteze unor contraste puternice sau unor schimbări repetate ale intensităţii. Dacă lucrătorul este nevoit să perceapă un contrast prea mare ori de câte ori îşi ridică ochii de la birou, atunci ochii obosesc. Un exemplu de acest fel este amplasarea calculatorului în faţa ferestrei pentru a vedea priveliştea de afară. Lumina de afară, mai puternică de obicei decât cea din birou, determină dificultăţi în vizualizarea caracterelor pe ecran, iar ochii vor fi nevoiţi să se concentreze ori de câte ori lucrătorul îi ridică de la calculator şi priveşte afară.

Cele mai multe locuri de muncă sunt fie slab, fie excesiv luminate, ceea ce afectează productivitatea lucrătorului. Adesea, unele birouri au un singur tub fluorescent ca unică sursă de lumină, rezultând astfel o lumină necontrolată.

Câteva soluţii pentru a obţine un echilibru al iluminării pot fi:

-  evitarea concentraţiilor mari de lumină şi a umbrelor;

- păstrarea nivelurilor de iluminare ambientală scăzută şi echilibrată la acelaşi nivel. Standardele de iluminare pentru birou sunt de 800-1000 lucşi, iar în birourile în care se lucrează pe calculator, nivelul de iluminare nu trebuie să depăşească 400-500 lucşi;

- asigurarea fiecărui birou cu câte o lampă care să aibă un scut direcţional de lumină, cu braţ flexibil, posibilitate de înălţare şi de reglare a intensităţii;

- o distribuţie simetrică sau asimetrică a luminii. Munca de proiectare necesită o iluminare simetrică, pentru lucrul pe calculator este necesară o lumină asimetrică.

Mulţi factori de iluminare care contribuie la un mai bun confort şi o mai bună productivitate tind să fie individualizaţi, spre exemplu în funcţie de vârstă. Studiile arată că un lucrător de 50 de ani are nevoie de o lumină de 10 ori mai puternică decât unul de 20 de ani pentru a avea confort şi o bună vizibilitate.

Controlul luminii este un factor important în iluminarea modernă a locului de muncă. Metodele de control includ:

Poziţionarea. Locul de muncă trebuie astfel poziţionat încât linia vizuală să fie paralelă cu lumina şi cu ferestrele. Lumina care cade într-un unghi corespunzător pe suprafaţa de lucru previne reflexia care poate întuneca imaginea sau poate crea contraste de fundal.

Comutatorul. Diferitele tipuri de comutatoare permit lucrătorilor să aprindă pe rând câte o serie de lumini, ceea ce permite reglarea nivelurilor de lumină ambientală.

Jaluzelele. Permit controlul luminii naturale pe parcursul întregii zile.

O altă problemă a iluminatului o reprezintă întreţinerea. O bună întreţinere a elementelor componente ale lămpilor include o schimbare regulată la 2/3 din viaţă a acestora, controale atunci când încep să dea mai puţină lumină şi curăţirea regulată. O nouă generaţie de startere electro-magnetice şi de tuburi fluorescente cu eficienţă şi cu viaţă mărite sunt din ce în ce mai folosite, reducând foarte mult aceste probleme de întreţinere.

Iluminarea eficientă determină şi scăderea costurilor. Studiile arată că 85 de cenţi dintr-un dolar cheltuit pe un sistem de iluminat deja existent se duc la costul de electricitate. Investiţiile în sisteme eficiente de iluminare duc la reducerea acestor costuri, vor reduce munca de întreţinere şi vor îmbunătăţi calitatea luminii.

Opţiunile de convertire a sistemelor deja existente în unele eficiente include:

- schimbarea tuburilor fluorescente actuale cu unele economice;

- achiziţionarea unor tuburi fluorescente cu startere electromagnetice, care pot reduce consumul de energie cu până la 40%;

- instalarea unor foiţe de aluminiu reflectorizante în interiorul lămpilor pentru a îmbunătăţi nivelul de lumină.

La nivelul biroului, în cele mai multe cazuri iluminarea are un caracter personal, de aceea este important ca lucrătorul să îşi asume responsabilitatea pentru propriul confort vizual.

Cromatica (coloritul) constituie un alt factor de ambianţă fizică ce influenţează productivitatea muncii şi care are un rol important asupra capacităţii vizuale, în asigurarea unui iluminat eficient şi a unui confort sporit. Folosirea culorilor în munca de birou se bazează pe efectele fiziologice şi psihologice ale culorilor asupra omului (tabelul 3).

Astfel: 

Roşul are efecte benefice asupra sistemului nervos, stimulează circulaţia sângelui şi pofta de mâncare, vasele limfatice şi metabolismul. Roşul accelerează ritmul cardiac şi respiraţia, combate frigul, dă impresia de mărire a spaţiului, dă rezistenţă la efort psihic şi fizic, creează o ambianţă veselă şi optimistă. Dar privitul intens şi timp îndelungat a acestei culori determină oboseala care se va resimţi la nivelul întregului organism. Roşul ajută în următoarele afecţiuni: răceli, stări subfebrile, dureri reumatice provocate de frig şi de oboseală, eczeme, TBC, depresie nervoasă, paralizie, astenie fizică.

Verdele este calmant şi dă senzaţia de odihnă. Este culoarea naturii şi a speranţei, dilată vasele de capacitate mică, scade tensiunea arterială, echilibrează. Lumina verde favori-zează sugestia şi autosugestia,  dar oboseşte dacă nuanţele sunt prea întunecate.

Oranjul tonifică aparatul respirator, combate stările de anxietate, stimulează atenţia, fixează calciul în oase, este afrodiziac. De asemenea, este tonifiant pentru ficat şi pentru funcţiile de  nutriţie. Oranjul este indicat în bronşite cronice, sclerodermii, enfizem pulmonar, astm bronşic, rinite cronice,  litiază biliară, boli de rinichi. Oranjul nu are contraindicaţii.

Albastrul are ca efect scăderea presiunii sanguine, a tonusului muscular, calmează respiraţia şi reduce frecvenţa pulsului. Ca efecte psihologice, este o culoare foarte rece, odihnitoare şi liniştitoare care îndeamnă la calm şi la reverie, la predispoziţie spre concentrare şi spre linişte interioară. În exces, albastrul poate duce la depresie. Albastrul conferă seriozitate, tendinţa spre evocare, spaţialitate, îngăduinţă, pace interioară, nostalgie.

Violetul este culoarea regală prin excelenţă. Recunoscută ca sedativ, violetul stimulează producerea globulelor albe, creşte tensiunea arterială şi frecvenţa ritmului cardiac.

 

Tabelul 3

Principalele efecte ale culorilor

1. Roşu culoare caldă are efect dinamic
2. Verde culoare caldă are efect hipnotic
3. Galben culoare caldă are efect benefic
4. Albastru culoare rece are efect calmant
5. Violet culoare rece are efect sedativ

 

   Culorile birourilor ergonomice se aleg şi în funcţie de coeficientul de reflexie. Astfel se recomandă vopsirea plafoanelor în culori cu coeficient de reflexie ridicat, însă mat, pentru a împiedica strălucirea. Pardoseala să aibă un coeficient de reflexie de 15-30%. Pentru mobilier se recomandă culori deschise, având un coeficient de reflexie de 30% până la 50%. Pentru maşini de scris sau pentru calculatoare sunt indicate culori neutre (gri, bej).

Zgomotul. Nivelul general al zgomotelor trebuie să se înscrie în limite corespunzătoare specificului muncii de birou, al cărui conţinut implică un anumit grad de solicitare psihică şi nervoasă (tabelul 4).

 

Tabelul 4

Zgomotele în birouri (după E. Grandjean)

Nr. crt.

 Birouri Nivel acustic (db)
1. Birouri situate pe străzi secundare 45-65
2. Birouri situate pe străzi principale 60-80
3. Birouri de 3 persoane 55
4. Birouri de 10 persoane 60
5. Soneria unui telefon la 2 m distanţă 75
6. Maşina de scris manuală la 2 m distanţă 70
7. Maşina de scris silenţioasă la 2 m distanţă 60

 

 

Limitele maxime admisibile pentru zgomot sunt:

70 db în secretariate şi în centre de calcul;

50-60 db în servicii financiar-contabile şi în celelalte birouri cu lucrări repetitive care necesită o anumită concentrare.

Intensităţi mai mari de 110 db situează zgomotele dincolo de limitele suportabile. [5]

Pentru evitarea efectelor determinate de intensităţile mari ale zgomotului, în special cele neuro-psihice (tulburări de atenţie, sustragere, încordare, oboseală) sunt necesare măsuri de prevenire precum:

acte normative de limitare a zgomotelor;

soluţii silenţioase pentru tehnologia de birou;

dimensionarea corespunzătoare a încăperilor;

dispersarea şi dispunerea raţională a echipamentelor;

pereţi, plafoane şi planşee din materiale fonoabsorbante;

săli pentru recreere în timpul pauzelor;

control ORL periodic.

Microclimatul. Acesta se referă la starea fizică a aerului la locul de muncă, ce se caracterizează prin temperatură, umiditate, curenţi de aer şi radiaţiile termice ale corpurilor încălzite [6] .

 Un microclimat necorespunzător poate reduce capacitatea de muncă a executantului, poate spori riscul de îmbolnăviri şi implicit reduce productivitatea muncii. Temperatura optimă în încăperile birourilor stimulează lucrul, creşte eficienţa.

Senzaţia de bună stare fiziologică apare atunci cînd diferenţa dintre temperatura aerului şi cea a suprafeţei încăperii nu depăşeşte 2-30C.

Temperatura aerului recomandată pentru munca intelectuală în poziţia şezând este de 21-230C, iar pentru  munca uşoară în poziţia şezând este de 190C. De asemenea, specialiştii cer, în general, ca diferenţa între temperatura exterioară şi cea interioară în timpul sezonului cald să nu depăşească 40C.

În stabilirea temperaturii optime trebuie să se ia în calcul şi mişcarea şi umiditatea aerului. Mişcarea aerului trebuie să fie mai mică de 0,2 m/s; în cazul lucrărilor deosebit de delicate care cer o imobilitate prelungită a corpului, nu trebuie să depăşească 0,1 m/s.

Igiena modernă recomandă ca în încăperile încălzite umiditatea relativă a aerului să fie cuprinsă între 50 şi 70%. De asemenea, cercetările efectuate demonstrează că pentru o relaţie optimă între umiditatea relativă şi temperatura aerului, aceşti indicatori trebuie să aibă următoarele perechi de valori:

Umiditate relativă (%)   Temperatura aerului (0C)
70 21,3 
50 22,5
30 23,9

 

  

 

Dacă aceste proporţii nu se păstrează apar efecte negative asupra aparatului respirator.

Acestea ar fi posibilităţile pe care le are la dispoziţie specialistul în ergonomie pentru a conferi locului de muncă mai multă personalitate, confort şi funcţionalitate.

 


[5] TOMESCU, F: Ergonomia în comert. Bucuresti:ASE, 1998, p. 132

[6] BURLOIU, P: Op. cit., p. 986.
© Universitatea din Bucuresti 2002.
No part of this text may be reproduced in any form without written permission of the University of Bucharest,
except for short quotations with the indication of the website address and the web page.
Comments to: Ionel ENACHE; Web design & text editor: Laura POPESCU; Last update:Novemberr, 2002