7. BIROUL VIITORULUI

 

7.1. Sisteme informatice viitoare. Sisteme expert şi inteligenţă artificială

Tehnologiile şi noile moduri de organizare existente au creat, prin extensie, o nouă terminologie aplicată unei stări de fapt. La această oră aproape oricine a auzit de “automatizarea biroului” şi de “biroul viitorului”.

În viitor computerele vor deveni mai ieftine şi mai puternice datorită progresului tehnologic continuu. O cantitate echivalentă de putere computerizată actuală va costa cu 20-30% mai puţin în viitor.

Dacă “în 1980 un computer principal pentru afaceri de mare întindere costa 4,5 mil.$ şi avea capacitatea să execute 4,5 MIPS (milioane de instrucţiuni pe secundă) – se foloseşte ca etalon IBM 3033 – iar în deceniul 90 acelaşi computer, suferind îmbunătăţiri de 30% pe an, costa 125 000$.” după cum afirmă James A. Senn în Sisteme informatice în management, în prezent costul lui este de câteva mii de dolari.

Computerele personale se înlocuiesc cu modele noi la fiecare 3 ani şi sunt indicii că acest termen se va scurta.

Capacitatea de stocare secundară se îmbunătăţeşte, de asemenea, cu 40% pe an.

Nevoia de interconectare va asigura existenţa capacităţii de a lega utilizatorii şi managerii cu datele din mainframe-uri. Comunicarea datelor de toate tipurile va fi larg răspândită şi tot mai multe companii vor investi în serviciile de baze de date comerciale.

Va creşte considerabil interesul pentru sistemele expert şi inteligenţa artificială, care vor facilita construirea bazei de cunoştinţe şi procedurilor de interferenţă. Managerii sistemelor informatice vor avea o preocupare sporită în activitatea de organizare, influenţând natura activităţilor. În prezent, probabil cea mai prosperă ramură a inteligenţei artificiale este cea a sistemelor expert destinate rezolvării de probleme în domenii de specialitate.

Sistemele expert preiau cunoştinţele bazate pe informare directă sau pe experienţă, acumulate de către specialist, relativ la un set bine delimitat de probleme, şi îşi asumă sarcina rezolvării acestora, urmărind minimalizarea intervenţiei utilizatorului în cursul rezolvării.

Extinderea rapidă pe care a cunoscut-o domeniul implementării de sisteme expert a avut ca suport permanent dezvoltarea unei categorii specializate de instrumente complexe dedicate acestui domeniu, denumite “sisteme cadru” sau “sisteme anvelopă”, care permit preluarea în mod eficient a seturilor de cunoştinţe specifice – din domeniul de specialitate pentru care este realizat sistemul expert respectiv.

De regulă un sistem expert se construieşte utilizându-se un limbaj specializat (LISP, PROLOG, SNARK etc.). El se realizează, pe de o parte, de către specialiştii în informatică, dispunând eventual de un produs-program adecvat, iar pe de altă parte, de expertul uman sau de experţii în domeniul vizat.

Unul dintre obiectivele activităţii de cercetare în domeniul sistemelor expert este ca utilizatorul calculatorului să devină “invizibil”. În afara unor cunoştinţe standard, practic toate cunoştinţele urmează să fie introduse în memoria maşinii de către viitorul utilizator, în scopul soluţionării unor probleme de care creatorul sistemului nu va avea niciodată cunoştinţă. Inteligenţa acestuia din urmă intră doar în preţul iniţial de vânzare a produsului.

Din acest punct de vedere, cel mai semnificativ aspect se referă la codificarea cunoştinţelor. Datorită măsurilor întreprinse a fost creată o bază largă şi sofisticată de cunoştinţe, existând posibilitatea ca acestea – acumulate şi stocate – să fie distribuite la cererea celor interesaţi.

Într-o vreme în care limbajul ştiinţific este atât de diversificat, în care minţii umane îi vine din ce în ce mai greu să aspire către disciplinaritate, perspectiva unei integrări viitoare a sistemelor expert oferă o alternativă reconfortantă.