Un cercetător al trecutului nostru cultural

 

conf univ dr Eugen Marinescu

 

Russo, Demostene. n. 22 ianuarie 1869 în Paristari (Grecia). – m. 5 octombrie 1938 în Bucureşti. Studii secundare la Constantinopol şi universitare la Atena, Berlin şi Leipzig. Profesor de liceu la Galaţi (1894- 1897), funcţionar la Ministerul de Externe, iar din 1915 profesor la Universitatea din Bucureşti. Reputat specialist în domeniul bizatinologiei şi al raporturilor culturale greco-române. Membru corespondent al Academiei Române din anul 1919.

Încă din 1901, prin Notiţe critice şi paleografice apărute în Noua revistă română, nr. 3, Demostene Russo deschide „chestiunea omerică a literaturii româneşti” şi anume problema originalităţii şi paternităţii Învăţăturilor lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie devenind cel mai înverşunat contestatar, considerând acest monument al umanismului şi spiritualităţii româneşti drept psudografe scrise de un călugăr străin aflat la curtea domnitorului. În ciuda replicilor ironice şi nimicitoare pe care le primeşte din partea unor contemporani şi mai ales din partea lui N. Iorga, Demostene Russo în Studii bizantino-române, dezvoltând un articol publicat în Biserica Ortodoxă Română (1906), reia „chestiunea”Învăţăturilor considerându-le şi un simplu plagiat din autori bizantini, amplificate şi preschimbate după un text slavon de alţi imitatori. În 1908 cercetătorul bulgar Stoian Romanski publica la Leipzig dizertaţia sa Mahnreden des Walachischen Wojwoden Neagoe Basarab an seinen Sohn Theodosios prin care demonstra netemeinicia teoriei lui Demostene Russo. În replică Demostene Russo în volumul Studii şi critice consacră mai multe pagini lucrării lui Romanski, respingându-i fără alte probe argumentaţia (v. Capitolul O carte asupra Învăţăturilor lui Pseudo-Neagoe). Tot în acest volum Demostene Russo polemizează pe un ton violent şi cu N. I. Apostolescu pe tema influenţei bogomilismului în cultura română. Precizăm că N. I. Apostolescu îi recenzase nefavorabil volumul de Studii bizantino-române în revista Literatura şi arta română (nr. 11, 1907). Ca răspuns la o intervenţie al lui Iorga, Russo a scris articolul Scrisoarea lui Neagoe către oasele mamei sale este plăsmuită considerând plângerea drept un plagiat după Ioan Hrisostom care „pluteşte în vag, nu spune decât locuri comune, nimic personal”, dar articolul a apărut postum, în 1939. Trebuie să recunoaştem, însă, că pătimaşele intervenţii ale lui Demostene Russo în legătură cu Învăţăturile lui Neagoe Basarab au avut menirea să atragă atenţia unor recunoscuţi cercetători asupra acestei inegalabileopere a literaturii române vechi (v. Dan zamfirescu, Neagoe Basarab şi Învăţăturile… Probleme controversate,1973). Merite incontestabile are Demostene Russo în descoperirea, editarea şi comentarea unor cronici referitoare la trecutul nostru. Demostene Russo a descoperit, în biblioteca metohului Sf. Mormânt din Constantinopol un man-uscris în limba greacă, cuprinzând istoria Moldovei dintre anii 1695-1754 şi prin faptul că se referea pe larg la domeniile Ghiculeştilor, Russo, în 1915, i-a dat titlul de Cronica Ghiculeştilor, titlu cu care a intrat în literatura română veche. Capitolele referitoare la limba în care s-a scris cronica şi la izvoarele folosite de autorul ei îşi păstrează şi astăzi, prin pătrunzătoarele analize, valabilitatea, fapt ce a determinat pe editorii textului integral al cronicii, Ariadna Camarino-Cioran şi Nestor Camariano, să le reproducă integral în ediţia lor (1965). Puţine completări sunt aduse de cei doi editori şi capitolului în care se realizează paralele dintre Cronica Ghiculeştilor şi Letopiseţul lui Neculce. Întreaga demonstraţie a lui Demostene Russo conduce la justa concluzie după care manuscrisul descoperit de el era o copie după un izvor românesc. Cronica Moldovei de N. Chiparisa referitoare la un episod din timpul domniei lui M. Racoviţă (1716-1717) şi pe care o publicase în 1888 şi C. Erbiceanu (v. Cronicari greci carii au scris despre români în epoca fanariotă) beneficiază de un temeinic studiu referitor la izvoare. Demostene Russo aduce în prim-plan şi Cronica Ţării Româneşti, atribuite clericului grec Mitrofan Grigoraş, cronică interesantă mai ales prin relatarea unor evenimente tragice din istoria noastră precum uciderea lui Brâncoveanu, a stolnicului Constantin Cantacuzino sau a lui Antim Ivireanul. Elenizmul în România reprezintă volumul în care Demostene Russo reuneşte studiile referitoare la raporturile şi reciprocităţile greco-române care au început, după cum demonstrează, cu mult înainte de căderea Constantinopolului (1453). În acelaşi volum Russo se referă la domnii români cu o solidă cultură grecească aşa cum au fost Radu Mihnea, Alexandru Iliaş sau Dimitrie Cantemir şi la cărturarii Nicolae Milescu, stolnicul Constantin Cantacuzino, Radu şi Şerban Greceanu etc. influenţa culturii bizantine în spaţiul românesc este pusă în relaţie directă cu limitarea influenţei slavone; slavonismul, fiind în viziunea lui Demostene Russo, o formă a culturii bizantine. Critica textelor şi tehnica ediţiilor echivalează, în cultura noastră, cu prima contribuţie teoretică valoroasă cu privire la criteriile ştinţifice pe care trebuie să le îndeplinească o ediţie critică, mai ales o ediţie de texte vechi. Expunerea clară a principiilor şi metodelor ştiinţifice, exemplele aduse în discuţie fac din această lucrare un instrument indispensabil pentru oriicare editor. Demne de reţinut sunt numeroasele fragmente şi note de curs publicate postum şi care se referă la cronografia lui Dorotei al Monembaziei şi Matei Cigala, şi la influenţa lor în cultura română, la poemele greceşti întru slava lui Mihai Viteazul, la numeroşi cronicari greci, turci şi români în legătură cu care aduce preţioasa informaţie etc.

 

Opera: Studii bizantino române, Bucureşti, 1907; Studii şi critice, Bucureşti, Institutul de arte grafice „Carol Gobl”, 1910; Critica textelor şi tehnica ediţiilor, Bucureşti, Atelierele grafice Socec, 1912; Elenizmul în România. Epoca bizantină şi fanariotă, Bucureşti, Institutul de arte grafice „Carol Gobl”, 1912; Cronica Ghiculeştilor. Un nou letopiseţ al Moldovei (1695- 1754), Bucureşti, Atelierele grafice Socec, 1915; Emendaţiuni la unii autori greci, Bucureşti, Atelierele grafice Socec, 1915; Cronica Moldovei de N. Chiparisa, extras din „Revista istorică română”, nr. 3, 1933; Mitrofan Grigoraş. Cronica Ţării Româneşti ( 1714- 1716), extras din „Revista istorică română”, nr. 4, 1934; Studii istorice greco-române, tom I. – II, ediţie apărută sub îngrijirea lui C. C. Giurescu şi realizată de Ariadna Camariano şi Nestor Camariano, Bucureşti, Fundaţia pentru literatură şi artă, 1939.

 

Referinţe Critice: C. C. Giurescu, Demostene Russo, extras din „Revista istorică română”, vol. VIII, 1939; N. Iorga, Un om, o metodă, o şcoală, Bucureşti, 1940; Marin Bucur, Istoriografia literară românească, Bucureşti, Ed. Minerva, 1973; Dan Zamfirescu, Neagoe Basarab şi Învăţăturile…, Bucureşti, Ed. Minerva, 1973.