|
MIHAI
VITEAZUL
"Tocmeala" pentru viata manastireasca de obste
din Tara Româneasca
13 aprilie 1596
Traducere româneasca veche a originalului slavon, reprodusa
dupa DRH, B, XI, nr. 160, pp. 205-206. Cuvintele slavone sunt redate în
caractere italice.
La 7 aprilie 1630, Leon Tomsa întareste, pentru manastirea Adormirii
din Câmpulung, "aceasta punere de lege" a lui "Mihail
Patrascovici", pe care o considera inspirata de "scrisorile
ce sânt puse ca niste legi... pentru sabornica obste" ale patriarhului
ecumenic Ieremia [1]; hrisovul, redactat de Udriste
Nasturel, reia întocmai, dar într-un registru retoric amplu,
prevederile din 1596: DRH, B, XXIII, nr. 79, pp. 139-143.
La 2 decembrie 1646, Matei Basarab întareste în doua documente,
unul pentru Câmpulung, iar celalalt pentru Cozia, "bunele tocmeli"
din hrisovul lui Mihail voievod, Catalogul documentelor Tarii Românesti
din Arhivele Statului, VI (1645-1649), întocmit de M.D. Ciuca, S.
Vatafu-Gaitan, Bucuresti, 1993, nr. 684-685, pp. 260-261.
În 1664/1665 [...] 20, Paisie patriarhul Ierusalimului da, din îndemnul
lui Radu Leon si al mitropolitului Stefan, o "carte de învatatura"
pentru manastirile Tismana, Cozia si Bistrita, care întareste "obiceiurile
bune" "tocmite" si "asezate" de Radu Leon cu
mitropolitul "si cu tot divanul" si "cu tot soborul tarii";
în copie este mentionat Nicodim de la Tismana care "au tocmit
aceste tocmele", ca si un alt hrisov de întarire al lui Gheorghe
Duca si al mitropolitului Varlaam din 1674/1675, Arh.St.Buc., Doc.Ist.
XLVIII/178.
Cu mila lui Dumnezeu,
[bunul] crestin Mihail Voevod, Domn a toata Tara [...] Rumâneasca,
feciorul marelui si preabunului Patrasco Voevod.
Dat-am Domnia mea aceasta învatatura a Domniei méle tuturor
sfintelor manastiri den toata tara Domniei méle, asijderea si sfintei
si dumnezeestii manastiri ce sa chiama Cozia, pentru ca vazându
Domnia mea si întelegând ca au încaput în sfintele
manastiri niste obicéiuri, care nu sânt den porunca sfintei
pravile pentru egumeni ce încap la egumenie cu mita, fara voia saborului,
cum am zice streini, fara nici o mila si nici o curatare la sfintele case,
pentru acéia la multa rasipa si saracie si slabiciune au ajunsu
sfintele manastiri.
Drept acéia, Domnia mea vazând sfintele si dumnezeestile
manastiri cazând în multa slabiciune, strâns-am sobor
si am socotit si am sfatuit împreuna cu cinstit parintele nostru
arhiemitropolit, chir vladica Eftemie si cu amândoi cinstitii arhiepiscopi,
chir Theofil Râmniceanul si chir Luca episcop Buzaului si
cu toti sfintii parinti egumeni si preotii si calugarii si cu toti dregatorii,
cu tot Sfatul Domniei méle, cu acestea am socotit de am tocmit
si am asazat céle ce s-au socotit a fi de folosul sfintelor manastiri.
[I] Întâi, când sa va întâmpla a mérge
Domnul sau boiariul la sfânta manastire pentru blagoslovenia sa
aiba a milui si a întari, iar nu sa caute sa ia de la manastire
sau sa îngreuiaze manastirea cu nimic, nici dar sa nu ia fara stirea
saborului si fara blagoslovenia tuturor.
[II] Asijderea si pentru egumenie, de va trebui schimbare egumenului,
atuncea sa aiba voe saborul manastirii sa aleaga, sa pue pre cine vor
pofti, iar altu nimeni, nici Domn, nici vladica, nici dregatoriu, nici
altu boiariu într-aceasta sa nu se améstece, sa pue sau sa
scoata egumen din manastire, fara însusi saborul manastiri, cum
am scris mai sus, ei sa aleaga dentru dânsii carele vor pofti, cu
vrérea tuturor. Însa sa aleaga preotu carele va fi dastoinic
sa slujasca sfânta liturghie si sa poarte grija a radica si a purta
trebile si greul manastirii.
Iara de nu sa va afla în manastire preotu a fi egumen, atunce, iarasi
cu voia si cu sfatul saborului, sa aduca dentr-alta manastire pre cine
vor iubi.
Acéstea le-am facut si le-am tocmit, pentru caci era réle
obicéiuri în sfintele manastiri, pentru venitii dentr-alta
parte, carii încapea la manastiri cu mite si cu fatarii si nu era
vrédnici de preotie, sa slujasca liturghie, nici cruta manastirea
sa o întareasca, ci numai ci strângea tot venitul manastirii
si dupe acia fugia den manastire si lasa manastirea în saracie.
[III] Alta: de sa va întâmpla a veni dentr-alta parte, de
va fi si vreun preotu dastoinic si cinstit, acelas cât va veni,
sa nu încapa la egumenie, ci sa i sa dea loc de lacuitu bun si sa
aiba socotinta, pâna în vréme ce sa va deprinde si
sa va fagadui cu juramânt sfintei manastiri a lacui pâna la
moartea lui, atuncea de va pofti saborul, sa pue egumen.
[IV] Alta: pentru fiestecare calugar ce va cadea în vreo gresala,
sa nu fie volnic a fugi den manastire, nici egumenul a-l goni, nici alti
calugari, ci sa-l judece saborul dupe gresala lui.
Iar de-i va parea cu strâmbul si asuprit, atuncea sa aiba a mérge
la arhiereul locului aceluia si dupe cum îi va afla judecata, el
iarasi la postrigul lui sa sa întoarca.
Iar de va fi cazut în gresala mare, care gresala nu încape
a o judeca pravila biséricii, atunci sa fie dus la Domnie, sa sa
judece cu pravila înparateasca.
[V] Si iar, nici un calugar sa nu fie volnic de la postrigul lui a esi
în vreo parte, sa-si faca chilie deosebi, fara numai acela ce-l
va lasa saborul cu blagoslovenie si va pohti a sa singuri sau catre altu
calugar ce va pohti a lacui la pustie la vreun schit pentru folosul sufletului
lui sau la Sgfetagora, sa nu fie oprit.
Iar calugarul ce va esi de la postrigul lui fara voia egumenului si a
saborului si va vrea sa sa mute într-alta manastire, sa fie afara
den cleric si aceia ce-l vor priimi pre el, ca sa n-aiba nimeni a-i da
loc de lacuitu, pentru ca sa sa întoarca la postrigul lui.
[VI] Si iar, care calugar va fi trimis în poslusania manastirii,
pentru câstigu, nimic deosebi sa nu strânga, nici sa fure
si sa ascunza. De va fi si mirean trimis în slujba, întru
dreptate sa slujasca, fara nici un furtisag, sa aduca la manastire, iar
si saboriul înca sa aiba a-l milui si a-l socoti.
Asijderea, si egumenul, cine va fi, sa nu ascunza den venitul manastirii,
nici sa-i cheltuiasca, fara voia si fara stirea saborului, ci numai ce
va fi pe treaba manastirii sa cheltuiasca, cu vrérea tuturor.
Ca pentru acéia, am tocmit si am legat cu acesti cinstiti parinti,
cu marele mitropolit si cu amândoi episcopii si cu toti egumenii
si cu tot cinstitul sabor si cu tot Sfatul Domnii mele, întarit-am
si am pecetluit cu mare blestem si înfricosata îngrozire:
cine va îndrazni a sparge aceasta tocmeala a sfântului sabor,
domn sau arhiereu sau boiari, sa fie blestemat de Domnul Dumnezeu si de
318 Parinti ce au fost la Nicheia si de parintele Eftemie mitropolitul
si de cinstitii episcopi si de toti egumenii si de toti sfintii si sa-i
sparga Dumnezeu într-aceasta lume trupul, iar în veacul ce
va sa fie, sufletul.
Si acesti marturi am pus Domnia mea: jupan Mihalcea banul, jupan Calota
vel ban, jupan Mitrea vornecul, jupan Ivan vel dvornic, jupan Chesar vel
logofat si Theodosie vel vistiar si Radul vel cluciar
si Negrea vel spatar si Stroe vel stolnic si Radul vel
comis si Sarban paharnic si jupan Preda vel postelnic.
Si ispravnic, însasi spusa Domniei mele.
Si eu Dumitru gramaticul <am scris>, aprilie 13 zile, anul 7104.
|
