DANIEL BARBU

O arheologie constitutionalã româneascã

 

 

II

MIHAI VITEAZUL
"Tocmeala" pentru viata manastireasca de obste
din Tara Româneasca
13 aprilie 1596


Traducere româneasca veche a originalului slavon, reprodusa dupa DRH, B, XI, nr. 160, pp. 205-206. Cuvintele slavone sunt redate în caractere italice.
La 7 aprilie 1630, Leon Tomsa întareste, pentru manastirea Adormirii din Câmpulung, "aceasta punere de lege" a lui "Mihail Patrascovici", pe care o considera inspirata de "scrisorile ce sânt puse ca niste legi... pentru sabornica obste" ale patriarhului ecumenic Ieremia [1]; hrisovul, redactat de Udriste Nasturel, reia întocmai, dar într-un registru retoric amplu, prevederile din 1596: DRH, B, XXIII, nr. 79, pp. 139-143.
La 2 decembrie 1646, Matei Basarab întareste în doua documente, unul pentru Câmpulung, iar celalalt pentru Cozia, "bunele tocmeli" din hrisovul lui Mihail voievod, Catalogul documentelor Tarii Românesti din Arhivele Statului, VI (1645-1649), întocmit de M.D. Ciuca, S. Vatafu-Gaitan, Bucuresti, 1993, nr. 684-685, pp. 260-261.
În 1664/1665 [...] 20, Paisie patriarhul Ierusalimului da, din îndemnul lui Radu Leon si al mitropolitului Stefan, o "carte de învatatura" pentru manastirile Tismana, Cozia si Bistrita, care întareste "obiceiurile bune" "tocmite" si "asezate" de Radu Leon cu mitropolitul "si cu tot divanul" si "cu tot soborul tarii"; în copie este mentionat Nicodim de la Tismana care "au tocmit aceste tocmele", ca si un alt hrisov de întarire al lui Gheorghe Duca si al mitropolitului Varlaam din 1674/1675, Arh.St.Buc., Doc.Ist. XLVIII/178.

Cu mila lui Dumnezeu, [bunul] crestin Mihail Voevod, Domn a toata Tara [...] Rumâneasca, feciorul marelui si preabunului Patrasco Voevod.
Dat-am Domnia mea aceasta învatatura a Domniei méle tuturor sfintelor manastiri den toata tara Domniei méle, asijderea si sfintei si dumnezeestii manastiri ce sa chiama Cozia, pentru ca vazându Domnia mea si întelegând ca au încaput în sfintele manastiri niste obicéiuri, care nu sânt den porunca sfintei pravile pentru egumeni ce încap la egumenie cu mita, fara voia saborului, cum am zice streini, fara nici o mila si nici o curatare la sfintele case, pentru acéia la multa rasipa si saracie si slabiciune au ajunsu sfintele manastiri.
Drept acéia, Domnia mea vazând sfintele si dumnezeestile manastiri cazând în multa slabiciune, strâns-am sobor si am socotit si am sfatuit împreuna cu cinstit parintele nostru arhiemitropolit, chir vladica Eftemie si cu amândoi cinstitii arhiepiscopi, chir Theofil Râmniceanul si chir Luca episcop Buzaului si cu toti sfintii parinti egumeni si preotii si calugarii si cu toti dregatorii, cu tot Sfatul Domniei méle, cu acestea am socotit de am tocmit si am asazat céle ce s-au socotit a fi de folosul sfintelor manastiri.
[I] Întâi, când sa va întâmpla a mérge Domnul sau boiariul la sfânta manastire pentru blagoslovenia sa aiba a milui si a întari, iar nu sa caute sa ia de la manastire sau sa îngreuiaze manastirea cu nimic, nici dar sa nu ia fara stirea saborului si fara blagoslovenia tuturor.
[II] Asijderea si pentru egumenie, de va trebui schimbare egumenului, atuncea sa aiba voe saborul manastirii sa aleaga, sa pue pre cine vor pofti, iar altu nimeni, nici Domn, nici vladica, nici dregatoriu, nici altu boiariu într-aceasta sa nu se améstece, sa pue sau sa scoata egumen din manastire, fara însusi saborul manastiri, cum am scris mai sus, ei sa aleaga dentru dânsii carele vor pofti, cu vrérea tuturor. Însa sa aleaga preotu carele va fi dastoinic sa slujasca sfânta liturghie si sa poarte grija a radica si a purta trebile si greul manastirii.
Iara de nu sa va afla în manastire preotu a fi egumen, atunce, iarasi cu voia si cu sfatul saborului, sa aduca dentr-alta manastire pre cine vor iubi.
Acéstea le-am facut si le-am tocmit, pentru caci era réle obicéiuri în sfintele manastiri, pentru venitii dentr-alta parte, carii încapea la manastiri cu mite si cu fatarii si nu era vrédnici de preotie, sa slujasca liturghie, nici cruta manastirea sa o întareasca, ci numai ci strângea tot venitul manastirii si dupe acia fugia den manastire si lasa manastirea în saracie.
[III] Alta: de sa va întâmpla a veni dentr-alta parte, de va fi si vreun preotu dastoinic si cinstit, acelas cât va veni, sa nu încapa la egumenie, ci sa i sa dea loc de lacuitu bun si sa aiba socotinta, pâna în vréme ce sa va deprinde si sa va fagadui cu juramânt sfintei manastiri a lacui pâna la moartea lui, atuncea de va pofti saborul, sa pue egumen.
[IV] Alta: pentru fiestecare calugar ce va cadea în vreo gresala, sa nu fie volnic a fugi den manastire, nici egumenul a-l goni, nici alti calugari, ci sa-l judece saborul dupe gresala lui.
Iar de-i va parea cu strâmbul si asuprit, atuncea sa aiba a mérge la arhiereul locului aceluia si dupe cum îi va afla judecata, el iarasi la postrigul lui sa sa întoarca.
Iar de va fi cazut în gresala mare, care gresala nu încape a o judeca pravila biséricii, atunci sa fie dus la Domnie, sa sa judece cu pravila înparateasca.
[V] Si iar, nici un calugar sa nu fie volnic de la postrigul lui a esi în vreo parte, sa-si faca chilie deosebi, fara numai acela ce-l va lasa saborul cu blagoslovenie si va pohti a sa singuri sau catre altu calugar ce va pohti a lacui la pustie la vreun schit pentru folosul sufletului lui sau la Sgfetagora, sa nu fie oprit.
Iar calugarul ce va esi de la postrigul lui fara voia egumenului si a saborului si va vrea sa sa mute într-alta manastire, sa fie afara den cleric si aceia ce-l vor priimi pre el, ca sa n-aiba nimeni a-i da loc de lacuitu, pentru ca sa sa întoarca la postrigul lui.
[VI] Si iar, care calugar va fi trimis în poslusania manastirii, pentru câstigu, nimic deosebi sa nu strânga, nici sa fure si sa ascunza. De va fi si mirean trimis în slujba, întru dreptate sa slujasca, fara nici un furtisag, sa aduca la manastire, iar si saboriul înca sa aiba a-l milui si a-l socoti.
Asijderea, si egumenul, cine va fi, sa nu ascunza den venitul manastirii, nici sa-i cheltuiasca, fara voia si fara stirea saborului, ci numai ce va fi pe treaba manastirii sa cheltuiasca, cu vrérea tuturor.
Ca pentru acéia, am tocmit si am legat cu acesti cinstiti parinti, cu marele mitropolit si cu amândoi episcopii si cu toti egumenii si cu tot cinstitul sabor si cu tot Sfatul Domnii mele, întarit-am si am pecetluit cu mare blestem si înfricosata îngrozire: cine va îndrazni a sparge aceasta tocmeala a sfântului sabor, domn sau arhiereu sau boiari, sa fie blestemat de Domnul Dumnezeu si de 318 Parinti ce au fost la Nicheia si de parintele Eftemie mitropolitul si de cinstitii episcopi si de toti egumenii si de toti sfintii si sa-i sparga Dumnezeu într-aceasta lume trupul, iar în veacul ce va sa fie, sufletul.
Si acesti marturi am pus Domnia mea: jupan Mihalcea banul, jupan Calota vel ban, jupan Mitrea vornecul, jupan Ivan vel dvornic, jupan Chesar vel logofat si Theodosie vel vistiar si Radul vel cluciar si Negrea vel spatar si Stroe vel stolnic si Radul vel comis si Sarban paharnic si jupan Preda vel postelnic.
Si ispravnic, însasi spusa Domniei mele.
Si eu Dumitru gramaticul <am scris>, aprilie 13 zile, anul 7104.

 

Pagina anterioara CUPRINS Pagina urmatoare
© University of Bucharest 2002. All rights reserved.
No part of this text may be reproduced in any form without written permission of the University of Bucharest, except for short quotations with the indication of the website address and the web page.

Comments to:Daniel Barbu
Last update: Octombrie 2002
Text editor&Web design:
Raluca OVAC