|
PATRIARHUL
CHIRIL AL CONSTANTINOPOLELUI
Desfiintarea sloboziilor în Tara Româneasca
28 aprilie 1626
Traducere dupa originalul grecesc publicat în DRH, B, XXI, nr.
55, pp. 96-98.
Chiril, din mila lui Dumnezeu arhiepiscop al Constantinopolelui, Roma
Noua si patriarh ecumenic.
Câti sunt iscusiti în cele politice marturisesc despre deosebirea
dintre guvernarea dupa legi si forta tiranica, tirania urmarind propriul
câstig al asupritorului, iar guvernarea dupa legi folosul supusilor
si al celor guvernati, iar între cei guvernati nici un folos nu
este atât de mare ca pazirea dreptatii unora fata de ceilalti, care
este temelia întregii comunitati politice[1]
.
Pe aceasta dorind s-o pazeasca fata de supusii lor, într-un gând
toti preacinstitii si nobilii boieri [2]de sub
domnia prea luminatului si preaslavitului si preacucernicului Domn domnul
Ioan Alexandru Voievod a toata Tara Româneasca, cel întru
Duhul Sfânt iubit fiu al smereniei noastre, vazând dar pe
cei ce locuiesc în slobozii[3] [ca sunt]
liberi de toate legiuitele dajdii si dari, iar pe ceilalti [locuitori]
coplesiti de necurmatele biruri si fiind primejdie ca, dupa putin [timp],
ori sa nu mai slujeasca nimeni pentru dajdiile si birurile împaratesti
si toti sa alerge spre slobozii, ori sa li se împutineze încetul
cu încetul tara si sa se pustiasca cu desavârsire, din pricina
darilor grele si neaparat trebuincioase, cei din afara de slobozii stramutându-se,
când au prilejul, la neamurile dimprejur. Deci, neputinciosi fiind
sa gaseasca în vreun fel curmare si leac pentru [aceste] nenorociri
si la multe chibzuind deseori, purtând de grija interesului celui
îndreptatit si obstesc, si-au dat seama ca trebuie sa se ridice
toate sloboziile boierilor, manastirilor si strainilor ca fiind daunatoare
pentru stapânirea[4] lor si ducând
la nimicirea celorlalti crestini si împreuna slujitori si [ca trebuie]
sa-si plateasca toti, îndeobste, birurile împaratesti, ca
unii ce locuiesc acelasi pamânt din mosi-stramosi si stau sub o
singura îndatorire de a sluji.
Iar slobozia de la Segarcea a preasfântului scaun al Alexandriei,
cea de la Vaideei a nobilului boier domnul Ioan postelnicul, cea de la
Calinesti, de la Capreani, de la Stancesti si de la Putineiu, acestea
si numai ele, pentru motive binecuvântate pe care ei le cunosc,
vor sa ramâna nestricate, statornice si neclintite pentru totdeauna.
Iar daca si celelalte [slobozii] au avut de la Domnii de mai înainte
întarire prin hrisoave si blesteme, ca un lucru considerat folositor
într-o oarecare masura de catre aceia, birurile care s-au pus în
anii nostri printr-un legiuit si drept asezamânt politic[5]
sunt însa zadarnicite de acele hrisoave.
Iar ei, ca niste fii iubiti întru Duhul Sfânt ai marii noastre
Biserici a lui Hristos catolice si apostolice, au cerut ca si prin a noastra
patriarhala si sinodala gramata cu pecete sa se faca acest lucru: sa nu
se mai numeasca si sa nu mai fie slobozii.
În ceea ce ne priveste, smerenia noastra vazând cererea lor
îndreptatita, am hotarât în sinod, întru Duhul
Sfânt, având si încuviintarea preafericitului papa si
patriarh al Alexandriei, domnul Gherasim, care se afla de fata si a celorlalti
arhierei si preacinstiti, întru Duhul Sfânt frati preaiubiti
si împreuna liturghisitori, ca, potrivit cu chibzuiala folositoare
si cu hotarârea lor, sa se opreasca între ei de a mai fi de
aici încolo slobozii.
Iar daca boierii sparg hrisoavele sloboziilor facute pe vremuri si chiar
alte gramate patriarhale cu pecete, sa ramâna netrasi la raspundere
si dezlegati si iertati de Tatal si de Fiul si de Duhul Sfânt, de
orice blestem, legatura, afurisire si anathema, ce sunt scrise în
acele hrisoave si gramate cu pecete. Iar hrisoavele si gramatele patriarhale
care au întarit din vechime sa fie slobozii - în afara de
cele mai sus-zise slobozii de la Segarcea, Vaideei, Calinesti, Capreani
si Putineiu, care vor ei sa ramâna neschimbate si neclintite - oriunde
s-ar gasi sa fie fara tarie, nefolositoare si fara putere si întru
nimic luate în seama.
Daca însa cineva ar vrea sa faca împotriva si sa zadarniceasca
aceasta gramata cu pecete patriarhala si sinodala, facuta pentru taria
acestei stapâniri si a tarii[6] , sa fie
afurisit de cea de o fiinta si de viata facatoare si nedespartita Treime
si blestemat si neiertat si nedezlegat dupa moarte în veci si umflat,
iar partea lui sa fie cu vânzatorul Iuda si sa aiba blestemele celor
trei sute optsprezece Parinti purtatori de Dumnezeu de la Sinodul de la
Niceea si ale patriarhilor ecumenici.
Si pentru întarirea acestora s-a scris si gramata de fata, cu pecete,
a smereniei noastre si s-a dat sus-pomenitilor boieri.
În anul 1626, luna aprilie 28, indiction 9.
Chiril, din mila lui Dumnezeu arhiepiscop al Constantinopolelui, Noua
Roma si patriarh ecumenic; Gherasim, din mila lui Dumnezeu papa si patriarh
al marii cetati Alexandria; Neofit al Heracleei; Macarie al Târnovei;
Partenie al Adrianopolelui; Theofan al Vechiului Patras; Daniil al Corintului;
Cornelie al Methymnei; Gavriil al Naupactei si Artei; Ioasaf al Filipopolelui;
Achile al Seresului; Grigorie al Larisei; Theodosie al Midiei si Sozopolei;
Hristofor al Anchialului; Acachie al Messembriei; Arhiepiscopul Domenicului
si Elasonei, Ioasaf; Partenie al Varnei; Gavriil al Vidinului; Clement
al Priconezului; Laurentie al Silivriei; Mitropolitul Thebei Daniil; Mitrofan
al Agathopolei; Episcopul de Redestos si Panion, Melchisedec[7]
.
|
