|
CONSTANTIN
MAVROCORDAT
Asezamânt constitutional pentru Tara Româneasca
7 februarie 1741
Transcriere dupa originalul românesc aflat la Arh.St.Buc., Suluri
17[1] . Cuvintele slavone sunt redate în
caractere italice, iar cele grecesti în caractere grase.
Sub titlul "Constitution faite par S.A.M. le Prince CONSTANTIN MAURO
CORDATO, Prince des deux Valachies & de Moldavie, le 7 Février
1740. Portant Supression de plusieurs Impositions onéreuses aux
Habitants de la Valachie, & prescrivant plusieurs Règles utiles
au Gouvernement de cette Province", asezamântul a fost publicat
în Mercure de France VII, iulie 1742 (= C). Am utilizat
reproducerea din Revista de Drept Public XIII, 1938, pp. 116-127.
Cu mila lui Dumnezeu, întru Hristos binecredincios si de Dumnezeu
iubitoriu Io Costandin Nicolae Voevoda, Domn si stapânitoriu a toata
Tara Rumâneasca.
Aceastea toate câte mai în jos sa cuprind, adeca: pentru dajdea
manastirilor, pentru egumenii[2] de la manastiri,
pentru dajdea preotilor, pentru protopopii dupa-n judeate, pentru velitii
mazâli judecatori, pentru boierii de neamu, pentru ispravnicii ce
s-au asazat pe la judeate judecatori, pentru cheltuielile slujbasilor
dupa afara, pentru vacarituri, pentru pogonarit, pentru cei cu mosâile,
pentru sazamântul oamenilor, pentru patru civerturi ce s-au asazat
pe an, avându-le si Domniia mea pururea întru cugetul Domni<i>i
meale a le savârsi si urmând si învataturile raposatului
întru fericire parintelui Domni<i> meale Io Nicolae Alexandru
Voevod, ca ceale ce sântu fara de nici o îndoiala de folosul
obstii le adeverim si le întarim cu a Domni<i> meale domneasca
peceate si iscalitura.
Pentru care pohtim Domniia mea si pe Domnii care în urma noastra
îi va învrednici Domnul Dumnezeu a obladui scaunul tarâi
acestiia[3] , au din neamul nostru de va fi,
au din streini, toate aceastea aseamenea sa le întareasca, pentru
ca, da le va pazi, vor fi de mare folos si Domni<i> si la toata
obstea tarii acestiia[4] . Si oricare din boieri
ar sfatui vreodinioara a sa stramuta acest asazamânt
[5], acela nu ca un sfetnic bun si pricinuitoriu de bine Domnului
si tarâi, ci ca un vrajmas si zavistnic patriei sa sa socoteasca.
Ci, iarasi cu inima curata, pohtim ca sa-i lumineaze Dumnezeu, sa le întareasca
si sa le pazeasca toate acestea nestramutat.
Io Costandin Voevod, din mila lui Dumnezeu Domn.
Io Costandin Voevod <m.p.>.
[6]Facerile
de bine cându covârsascu putinta, împiedeca lesnirea
cu care sa poate aduce pe deplin cazuta multumita facatorilor de bine,
întru care greotate aflându-ne si noi, toti lacuitorii Tarâi
Rumânesti, catre prea înnaltatul nostru mult milostiv Domn,
Mariia Sa Io Costandin Nicolae Voievod, pentru bunatatile si îndreptarile[7]
care, umbrindu-l ajutoriul de sus, si catre cinul bisericesc si catre
neamul boierescu[8] si catre toti lacuitorii
de obste, ca un adevarat parinte al patrii noastre, cu a sa preaînalta
întelepciune blagoslovindu-l nemarginita a ceriului milostivire,
au savârsit, dupa cum faptele[9] Înaltimei
Sale, care mai jos le însemnam, dovedescu pe daplin, lasând
mai pe largu a pomeni multa a Înaltimei Sale stradanie si înteleapta
otcârmuirea[10] si privegheare neprestan[11]
, cu care dupa a Mari<i>i Sale întemeiata credinta ce au avut
de la prea putearnica Împaratie, fiind bine stiut, den mosâi
si den stramosâi Mari<i>i Sale, ca au[12]
fost toti dreapte si credincioase slugi Împaratiei si asa cunoscuta
fiind de însusi preaputearnicul Împarat credinta si vredniciia
slujbelor Mari<i>i Sale, pentru care, avându-l de-a pururea
în împaratescul nazar [13], luându
pre Dumnezeu întru ajutoriu au ferit si au pazit tara aceasta întru
cumplitele repejuni a trecutei, primejdioasei ostiri, cându trei
Împaratii sa lupta.
Si, macar ca ne cunoastem nedastoinici a putea aduce pe daplin cuviincioasa
multumita bunatatilor Înaltimii Sale, dar înca si ca sa nu
ramânem totusi cu totul întru hula nemultamirei, atât
daspre partea vecinatatilor, cât si daspre mostenitorii nostri,
carei în urma noastra sa vor naste si, mai vârtos, ca sa fie
partasi acestii nemuritoare multamiri si nepotii si stranepotii nostri
si toti care vor fi în urma lacuitori acestui pamânt, n-am
lasatu întru taceare everghesiile si bunile Mari<i>i Sale
faceri si îndreptari, pentru vecinica pomenire si lauda nemuritoare
prea slavitului nume al obstescului nostru de bine facatoriu si Domn,
ca sa ramâie pilda îndemnatoare si altor Domni, care întru
vreamile viitoare vor obladui scaunul Tarâi Rumânesti.
Ci dar, împreuna cu totii, cu un glas de veacinica pomenire si nemuritoare
multumita, slava marelui si datatoriului tuturor bunatatilor Dumnezeu
înaltând, întru aceasta a noastra carte aratam ceale
ce în jos însemneaza.
[I][14] Pentru dajdea[15]
manastirilor.
Manastirile, macar ca totdeauna au fostu supuse dajdilor visteri<i>i
[16], dar ramânându sfintele manaastiri,
pe unde era închinate, fara de nici un ajutoru si aici manastirile
ajungându la greale datorii si lipse, cât pe la unile nici
efimerii[17] sa slujasca sfintele leturghii
nu sa afla si, mai vârtos, ca cu pricina dajdilor da egumenilor
îndemâna a pagubi manastirile, cine cum vrea, s-au socotit
si s-au hotarât ca sa fie manastirile fara de dajde, dupa cum si
la alte parti crestinesti.
[II] Pentru egumenii de la manastiri.
Obicinuindu-sa egumenii [18]a nu avea nici un
feliu de grija ca sa caute veniturile manastirilor cu dreptate si cu nevointa
pentru întemeiarea si folosul manastirilor, ci, cum putea sa siliia
sa apuce si sa prapadeasca dentr-ale manastirilor, pentru agoniseala si
îndestularea lor, cu sfatul obstii s-au ales din egumenii[19]
cei mari, oameni de cinste si cu frica lui Dumnezeu, zeace epitropi[20]
ca sa aiba a lua seama tuturor egumenilor, atâta dupa la manastirile
ceale mari, cât si dupa la schituri. În toti anii, de la mult
pâna la putin pentru orice venit ar fi si cu a lor buna iconomie
sa povatuiasca pe toti egumenii[21] spre îndreptarea
si adaugirea veniturilor a fiestecariia manastiri, pazind pururea ceale
ce li s-au hotarât cu ponturi, nestramutat.
[III] Pentru dajdea preotilor.
Dajdea la preoti au fost di-nceput, dar cunoscându-se putin folos
visteri<i>i[22] si cei mai multi fiindu
saraci si neputându sa-si agoniseasca si sa-si plateasca dajdea
lor fara de stenohorie[23] , sa necinstiia de
catre zapcii[24] lor si fiindu supusi dupa agoniseala
birului, pururea era bisearicile închise, neslujindu-sa sfânta
leturghie. Cari si aceasta fiindu lucru necuvios a nu-si putea pazi preotii
slujbele bisericesti den pricina birurilor, s-au socotit de li s-au radicat
dajdea.
[IV] Pentru protopopii de prin judeate.
În toti anii sa orânduia protopopii pentru paza si învataturile
bisearicesti. Dar, neurmâdu-se, nici pazind numai ceale cea se cuvine
ale bisearicilor, ci cu asupreali sa amesteca si la altele care nu li
sa cuveniia, sa tie grosuri[25] si sa închiza
pe oameni, pradându-i si jafuindu-i cu gloabe mari[26]
, fara de dreptate, s-au aradicat ca sa nu mai aiba voie protopopii sa
tie grosuri si închizându pe oameni pentru mâncaturile
lor.
[V] Pentru velitii mazili judecatori.
Macar ca mai-nainte boiarilor fara de dregatorii[27]
nu li sa da nimic dintr-ale visteri<i>i, dar acum, pentru ca
sa nu fie nimeni din ceata velitilor boiari departati de stapâneasca
mila[28] si nemetahirisiti[29]
la trebile tarâi[30] si de vreame ce velitii
boiari cei cu dregatorii sânt si cu alte trebi însarcinati
[si] nu pot sa cuprinza toate judecatile norodului care sa îngloteaza
aici, s-au socotit hotarându-sa ca oricine din velitii boiari sa
vor afla pazind la Curte sa sa adune si osebiti sa judece, dându
carti de judecata pentru îndreptarile ce vor aleage fiestecaruia[31]
. Si pentru osteneala ce vor face cei ce vor pazi aceasta hotarâre,
sa aiba si simbrie[32] de la visterie, pe cât
sa va socoti.
[VI] Pentru boiarii de neam.
Boiarii de neam, fiindu supusi dajdiilor, atâta s-au scapatat, cât
unii au ramas de tot la periciune. Deci, pe lânga alte bune îndreptari,
s-au socotit si pentru aceasta, ca n-ar fi cu cale sa ramâie neamuri
de veliti boiari cel adevarat dupa hrisoavele domniilor vechi[33]
la periciune den pricina dajdiilor si iarasi cu obstea socotindu, au ramas
sa fie fara de dajde.
[VII] Pentru ispravnici[34]i ce s-au asezat
pe judeate[35] judecatori.
Fiindu multi den saraci scapatati si pentru neputinta lor nedându-le
îndemâna ca sa vie cu cheltuiala sa-si caute judecatile aici
la Divan[36] si, de vreame ca mai-nainte de
la capitanii carii era prin judete nu avea nici un feliu de dreptate,
acum, pentru ca sa nu ramâie saracii [fara] de dreptatea ce li sa
cuvine, socotindu-sa, s-au asezat boiari ispravnici la toate judeatele,
pe plasi, cu simbrie din dajdile civerturilor visteriei[37]
, sa caute pururea judecatile tuturor saracilor cu buna îndreptare,
pazindu pre saraci de toate strâmbatatile si mâncaturile ce
sa obicinuesc atâta pârcalabii la cisla[38]
, cât si altii den slujbasi cu cheltuialile ce facea.
[VIII] Pentru cheltuialile slujbasilor dupa afara.
Fiindu rau lucru obicinuit a cheltui boiarii slujbasi si alti diregatori
carii mergeau cu trebi în tara slujbasi, a cheltui dupa la sate
cine cum vrea si, mai vârtos, ca cu acea pricina da îndemâna
pârcalabilor a face mâncaturi, cisluind îndoiti si întreiti
pe saraci [39], banii[40]
acelor cheltuieli s-au curmat si s-au radicat ca sa nu mai faca nimenea
cheltuiala prin sate, macar pret de un ban, ci fiestecare slujbas au diregatoriu
sa chieltuiasca de la sine, den simbriile ce li sa dau de la visteriia
domneasca si saracii sa ramâie odihniti de acea nedreptate.
[IX] Pentru vacarituri.
Neputând Domnii cei trecuti a gasi mijlocire cu prilej ca sa sa
poata chivernisi trebile tarâi[41] si
pasurile ceale peste putinta care pururea întâmplarile vreamilor
o aducea, macar ca la raposatul Costandin voda Brâncoveanul tara
era bine întemeiata, dar înca si peste obicinuitele dajdi,
carele neputându-sa urma cu direptate, de-a purururea aducea stramutare
satelor, fost-au mai adaos si dajdea vacaritului, de vita câte bani
33[42] .
Pentru care, de vreame ca dupa obiceaiul si starea pamântului, hrana
si bisugul tuturor lacuitorilor de multimea vitelor sa pricinuiaste si
fiind pe la toti vite multe, îndata au început cu totii a
vinde vitele si a le rasipi, împutinându-le desavârsit,
atâta cât de la al doilea an au început suma vitelor
a sa împutina si orânduiala dajdi<i> a sa înalta,
ajungând în urma la alti Domni si pâna la 76 de bani
de vita. Si asa, au adus trebuinta de s-au scos si 2 vacarituri pe an,
adeca de o vita sa de câte bani 152 si dintr-aceasta greotate nu
numai toti saracii au ramas lipsiti de dulceata si hrana dobitoacelor,
ci si manastirile si boierimea si alti locuitori, neavând cu ce
sa-si faca araturile pe daplin, au început de-a pururea a se face
si scumpeate mare de bucate, atâta cât de unde era multa eftinatate,
vânzându-se chila de grâu câte bani 90 si de malai
câte bani 30 si vita câte taleri 2 si boul câte taleri
5 si carnea câte bani 3 ocaoa si untul câte zeace bani[43]
ocaoa, au ajunsu chila de grâu câte taleri[44]
zeace si chila de malai câte taleri optu si vitele câte taleri
zeace si cinsprezece vaca si boul câte taleri 20 si carnea câte
bani optusprezeace ocaoa si untul ocaoa câte bani saizeci. Si, mai
vârtos, când era trebuinta de zahereale si de altele la vreamea
ostirilor, cu mare greu sa lupta poruncile împaratesti, pentru împutinarea
dobitoacelor; înca în cea dupa urma si rasipirea tarâi
sa pricinuia, de vreame ca saracind oamenii de dobitoace nu putea sta
pe la locurile lor.
Si macar ca si trecutii aceia Domni în tot chipul dorea cu multa
râvna ca sa zaticneasca aceasta pagubitoare dajde, iar mai desavârsit
Mariia Sa raposatul Neculae voda, având pre Mariia Sa milostivul
nostru Domn Io Costandin Voevod fiiu si nadajduind la Dumnezeu ca sa va
înalta la obladuirea scaonului tarâi acestiia[45]
, necontenit era la sfaturile Mari<i>i Sale tras si ca multe
socoteali de învataturi[46] aratându-i,
stricaciunea dajdi<i> acestiia îl povatuia ca, oricând
îl va învrednici Dumnezeau parintescului sau scaun, sa sa
nevoiasca a gasi mijloc ca sa radice dajdea vacariturilor, ca va fi pentru
întemeierea si folosul tarâi[47]
.
Si acum dar, din dumnezeiasca luminare gasindu-sa mijlocul care arata
înainte, cu sfatul obstii s-au radicat amândoao vacariturile
sa nu mai fie.
[X] Pentru pogonarit.
Pogonaritul iarasi asemenea pentru nevoile tarâi[48]
adaogându-se, nici o urmare buna si de nici un folos tarii si al
obstii n-au fostu, neiesindu suma ca sa sa poata radica vreun greu, ci
numai stricaciune si paguba obstii au adus.
Pentru ca, pâna a nu fi pogonaritul, era multa îndestulare
si ieftinatate de vinu, încât nimeni nu era lipsiti, vânzându-sa
ocaoa de vin câte bani doi si manastirile, boierii si alti lacuitori
îsi chivernisea casele dupa vinuri. Iar den pricina pogonaritului,
fiind si lucru viilor cu bani si dându si pogonarit, au început
oamenii a-s parasi viile, ramâindu nici pe jumatate lucrate si roditoare.
Si facându-sa lipsa mare de vin, nu numai ca s-au scumpit, ajungând
ocaoa câte bani 30, ci, mai vârtos, ca cei mai prosti, ca
sa nu plateasca paragine, sa risipiia pen alte parti si sa pagubiia vistieriia
de dajda lor.
Care si pentru aceasta, iarasi dupa învataturile ce au fost avut
Mariia sa Domnul nostru de la raposatul parintele Mari<i>i Sale,
de-a pururea ne-au aratat ca ar fi bine si cu cale[49]
sa lipseasca pogonaritul, aducându stricaciune tarâi si paguba
pamântenilor. Si asa, acum, cu tot sfatul obstii[50]
s-au radicat sa nu mai fie pogonarit.
[XI] [51]Pentru cei cu mosiile[52]
.
Asijderea, fiind mare nedreptate a sadea oamenii[53]
si a sa hrani pe mosâile manastirilor si ale boierinasilor celor
neputinciosi si megiesisti si nefiind cu cale a tinea numai unii oameni
si altii sa nu aiba nici un om si, mai vârtos, ca acei cu mosiile[54]
a nu avea nici un ajutoriu si folos de la oamenii care sad pe mosâile
lor, supuindu-se oamenii pe la alte sate mari, cine pe unde vrea, s-au
socotit si s-au hotarât cu dreptate ca, oricine pe a cui mosie va
sadea, aceluia sa-i clacuiasca [55]si sa-s de
dijma dupa obiceiu.
[XII] Pentru sazamântul oamenilor.
Fiindu multe mâncaturi si mari amestecaturi din pricina oamenilor
ce sadea într-un sat si dajdea sa numia ca-si trage la alt sat,
altii sadea la un judet si dajdea sa zicea ca-si da la alt judet, de la
care sa îndastula pârcalabii de mancaturi, nearatându
pe acei oameni celoralalti sateani la cisla [56],
s-au hotarât ca sa lipseasca aceasta si fiestecare, în ce
judet si în ce satu va sadea, acolo sa-si dea si dijma.
[XIII] Pentru patru civerturi ce s-au asezat pe an.
De vreame ca de la toate orânduialile dajdiilor trecute ce era pe
tara nu s-a putut cunoaste nici un folos si îndreptare buna, ci
numai vazuta si cunoscuta stricaciune, precum înapoi arata, ne-am
adunatu în multe rânduri înaintea prea milostivului
nostru Domn, cu cinul bisericesc si cu toata ceata boiereasca, socotindu-ne
pe amaruntu, ca sa sa gaseasca mijloc de dajde tocmita si pe dreptate,
cu care sa sa poata împlini si poruncile împaratesti si sa
sa chiverniseasca toate trebuintele tarâi.
Si asa Maria Sa, den dumnezeiasca luminare, cu tot sfatul obstii gasindu[57]
, s-au asezat patru civerturi pe anu, cu cisle dreapte la tot omul, pe
capete si pe bucate. Dupa care asezamânturi, împlinindu-se
anul si vazându-sa ca nu numai banii dajdi<i> se dau cu lesnire,
fara de nici un feliu de zmacinare saracilor, ce si satele sa întemeiaza
si sa multamescu toti pentru dreptate si odihna ce li s-au pricinuit cu
acest asezamânt, care mai înainte niciodata nu putea fi multumiti,
si, mai vârtos, ca cu suma acestor civerturi si poruncile împaratesti
sa împlinescu cu lesnire si trebile tarâi sa chivernisescu
cu buna liniste pe deplin si tara sa întemeiaza cu adaogire de oameni,
cu totii am rugat pre milostivul nostru Domn ca sa arate mila si sa radice
dupa tara realile tocmiri ale dajdilor trecute si sa ramâie numai
aceaste patru civerturi pe anu, urmându-sa si pazindu-sa cu asezamântul
lor nestramutate.
Si, Mariia Sa, ca un milostiv stapân, n-au lasat cererea rugaciunii
noastre în desart, ci cu stapâneasca sa peceate si iscalitura
au întarit mila si dreptatea aceasta.
Si noi încasi, pentru ca sa sa cunoasca ca oricine, au din pamânteani,
au din streini, vreodinioara ar fi îndemnatori a sa strica aceaste
asezamânturi si îndreptari pentru folosul obstii[58]
si ar pomeni de pogonarit si de vacarit, acela, ca un zavisnic binelui,
nu numai sa da seama înaintea lui Dumnezeu, ci sa fie stiut si cunoscut
si de vrajmas patriei noastre, am iscalit mai jos cu totii, fiindu orânduit
ispravnec la acest hrisov Stefan Vacarescul vel logofat.
Si s-au scris întru al [...] an dentru a treaia domnie a domni<i>i
Mari<i>i Sale prealuminatului nostru Domn, de Costandin logofetelul.
Luna [...], zile [...], anul 7249.
Neofit, mitropolitul Ungrovlahiei; Climent, episcop Râmnicului;
Ioanichie de la Stavropoleos; Anania al vechii Cezarea; egumenul de
la Sarindar, Sofronie; Gherasim arhimandritul, epitrop; Anania epitropul,
arhimandrit la Cotroceni; Macarie de la Radul voda, epitrop; Dionisie
arhimandrit hurezean, epitrop; Ghenadie arhimandrit coziian; Ilarion bistricean,
epitrop; Iordache Cretulescu vel dvornic; A<ntonie Caliarh> fost
vel ban; Mateiu Cantacozino fost vel ban; N<icolae> Roset
fost vel logofat; Constantin Dudescul vel logofat; Grigorie Greceanul
vel vistier; Ianache vel spatar; Barbul Vacarescul vel paharnic; Barbul
fost vel slujer; Dumitru vel aga; C<onstantin> Cioranu fost
vel comis; Alexandru <Duca> vel slujer; Sculi vel sluger; Pavel
vel pitar; Costandin Brezoianul vel aga; Toma vel medelnicer; Ioan
mare portar; Constantin Obedeanul fost vel satrar; Mihai Falcoianu
vel satrar; Grigore Topliceanul vel comis.
Stefan Vacarescul vel logofat a verificat[59].
[Nota tergala:]
Hrisovul lui Costandin voda fiul lui Nicolae voda Mavrocordat pentru
iertarea vacariturilor <si> pogonaritului si pentru ca sa tie în
tara numai patru sferturi într-un an [...][60]
.
Luna fevruarie, zile [...], anul 7249.
|
