>>
1.2.2. Dimensiunea familiei
 


     << Înapoi    HOME    CUPRINS       Înainte >>   

 

Dintre trăsăturile familiei moderne vom analiza dimensiunea pentru că acesta permite conexiuni multiple, atât prin cauzalitate, cât și prin consecințe.

Familia românească și-a redus continuu mărimea: conform recensămintelor, dacă în 1966 m ărimea medie era 3,2 persoane, în 1977 - 3,16, în 1992 - 3,07. Acestea sunt valori mult mai mici decât cele interbelice.

Procesul de reducere a dimensiunii familiei s-a desfășurat diferențiat pe medii, zone istorice, categorii sociale. Cauzele și căile de realizare care au dus la acest efect au fost foarte numeroase. Principala modalitate a fost reducerea numărului de copii ai unui cuplu și nu trecerea de la familia extinsă, multi generațională, matri sau patrilocală - la familia restrânsă, nucleară, neolocală. Familia extinsă, deși frecventă, nu era modelul dominant în societatea rurală tradițională românească.

a. Reducerea natalității și fertilității

Statisticile disponibile [1] indică, pentru a doua jumătate a secolului trecut, o rată a natalității în jurul valorii de 40 născuți vii/1000 locuitori. Trecerea la regimul modern (cu o rată sub 30/1000 [2] s-a făcut în anii '30 (1935), câteva decenii mai târziu față de Occident.

Evoluția ulterioară, a avut loc astfel: 1940 - 26,5; 1960 - 19,1; 1970 - 21,1; 1980 - 17,9; 1989 - 16 [3] .

Reducerea natalității este o consecință a reducerii fertilității feminine. Indicele conjunctural al fertilității a scăzut continuu (număr copii / femeie) [4]: 1920 - 5; 1930 - 4,5;1935 - 3,5; 1940 - 3; 1950 - 3,17; 1955 - 3,09; 1960 - 2,33; 1965 - 1,91; 1970 - 2,89; 1980 - 2,43; 1990 - 1,9 (Grafic I.2).

Grafic I.2

Indicele conjunctural de fertilitate în Romania

b. Scăderea mortalității

Teoria clasică a tranziției demografice susține trecerea de la un regim de natalitate și mortalitate ridicată la un regim de natalitate și mortalitate scăzută, proces în care prioritatea temporară este deținută de reducerea mortalității, ca urmare a progreselor în calitatea vieții.

Evoluția mortalității generale în România s-a produs astfel [5]: 1869 - 20,3 decese /1000 locuitori; 1865 - 27,1; 1870 - 26,l; 1875 - 32; 1880 -


35,0; 1885 - 25; 1890 - 28,4; 1895 - 27,6; 1900- 24,2; 1910 - 24,8; 1920 - 25,9; 1925 - 21,1; 1930 - 19,4; 1940 - 19,1; 1950 - 12,4; 1960 - 8,7; 1970 - 9,5; 1980 - 10,4.

Scăderea mortalității și creșterea speranței de viață au dus, inițial, la creșterea sporului natural și a populației și la ruptura echilibrului tradițional supramortalitate - suprafertilitate. O populație sporită a trebuit să se confrunte cu lipsa mijloacelor de subzistență, ceea ce a condus la raționalizare, mobilitate individuală, noi atitudini față de viață, controlul fertilității - și reducerea acesteia.

O mortalitate și fertilitate scăzute au schimbat raportul de dependență și au condus la fenomenul îmbătrânirii populației. Astfel, în România, populația în vârstă de 0-14 ani a scăzut de la 33,4% în 1930 la 26% în 1980 pe când populația de peste 60 de ani a crescut de la 7,4% în 1930 la l3,3% în 1980 [6].

c. Reducerea numărului de copii în familie

Scăderea natalității în România nu s-a făcut printr-o proporție mărită a femeilor ce nu au născut copii ci prin micșorarea numărului de copii pe femeie. Acest lucru se oglindește prin:

- repartizarea familiilor în funcție de numărul de copii conform Recensământului din 1992 [7], familiile cu copii se repartizează astfel:

- cu l copil 46%

- cu 2 copii 35,2% 81,2%

- cu 3 copii 10,8%

- cu 4 copii 4%

- cu 5 copii 3%

și peste

Observăm predominanța familiilor cu 1-2 copii. Media numărului de copii pentru familiile cu copii este 1,8

- modificarea structurii pe ranguri a nou-născuților. Ponderea masivă a nașterilor e deținută de primele ranguri iar ponderea copiilor de rangul 4 și peste - scade.


Tabel I.2

Structura nașterilor pe ranguri (%)

 

Nașteri/Anul

 

1961
1971
1980
1985
1989

 

Total

 

100
100
100
100
100

 

de rangul I

 

42,4
33,8
39,1
37,9
39,2

 

de rangul II

 

28,2
28,2
30,8
32,0
28,8

 

de rangul III

 

12,3
18,1
14,1
14,6
14,3

 

de rangul IV și peste

 

17,1
19,9
16,0
15,5
10,3

Sursa: Cf. Anuarului statistic al României, 1990, pp.78-81.

Rangul mediu al nou-născutului s-a redus de asemenea: 1970 -2,45; 1975 - 2,31; 1979 - 2,24 [8].

- caracteristic regimului de fertilitate și modelului cultural românesc este că numărul de copii ai unei femei (și existent într-o familie) nu se reduce prin amânarea nașterilor (ca în Occident) ci prin stoparea lor după atingerea numărului dorit de copii. Astfel vârsta medie la naștere scade [9]:

- 1948 - 28,36 ani 1975 - 25,99

- 1956 - 27,65 1979 - 25,50

- 1960 - 26,56 1985 - 25,20

- 1965 - 26,03 1989 - 24,80

- 1970 - 26,

d. Planificarea familialã

Pentru a limita numărul nașterilor și a le repartiza în timp potrivit propriei decizii, în familia românească se practică controlul nașterilor (planificarea familială).

Aceasta este o strategie a cuplului și nu o inițiativă strict feminină. Mijloacele folosite sunt avortul, contracepția tradițională, contracepția modernă.

Anchetele de fertilitate [10] au relevat că femeile din România au, în decursul perioadei fertile, în medie. 3,44 sarcini, din care 1,35 au sfârșit printr-un avort provocat. Avorturile au atins nivelul lor maxim în 1965 (4 la 1 naștere vie) scăzând în 1967 (datorită măsurilor legislative) la 0,4 avorturi pentru o naștere vie. Remontarea numărului lor s-a făcut însă rapid, în ciuda restricțiilor, ajungând în perioada 1979-1989 la un avort pentru o naștere vie. In 1990 a avut loc un nou "boom" dar tendința actuală este de scădere.

Numărul cuplurilor ce utilizează contracepția a crescut continuu - de la 57% dintre cupluri în 1930 la 75% în perioada 1971-1973 [11]. Totuși, numărul imens de avorturi probează ineficacitatea metodelor folosite, marea lor majoritate fiind cele tradiționale (numai 10 - 20% dintre cupluri utilizează contracepția modernă).

 



[1] J.C. Chesnais, op. cit., pp. 503-508.

[2] J. C. Chesnais, op. cit., p. 121.

[3] Anuarul statistic al României, 1994, ed. cit., p. 119.

[4] J.C. Chesnais, op. cit., pp. 129-130; p. 521.

[5] Chesnais, op. cit., p.529, 53l, 534.

[6] Trebici, op. cit., p. 112.

[7] Apud Anuarul statistic al României, 1993, p. 108.

[8] Trebici, op. cit., p. 130.

[9] Idem, pp. 124-125; pentru anii 1985 și 1989, apud Anuarul statistic al României, 1990, p. 76.

[10] Trebici, op. cit., p. 133.

[11] Idem, p.131

 

 

<< Înapoi   HOME    CUPRINS       Înainte >>    

© University of Bucharest 2003. All rights reserved.
No part of this text may be reproduced in any form without written permission of the University of Bucharest, except for short quotations with the indication of the website address and the web page.
Comments to: Georgeta Ghebrea
Last update: June 2003 Recommended: 1024*768 resolution, min 16bit color depth, IE 5+, maximized window
Text editor&Web design: RALUCA OVAC