>>
3.1.5. Obiectivele și principiile politicii familiale
 


     << Înapoi    HOME    CUPRINS       Înainte >>   


Acestea depind, în general, de o ideologie (implicita sau explicita) si reprezinta orientarile majore în domeniile enumerate mai sus (stimulare-contracarare, interventie-noninterventie, ierarhia prioritatilor).

În analiza politicilor familiale trebuie facuta distinctia dintre obiectivele proclamate si cele urmarite în mod real. Rationalismul este depasit de presiunile economice, sociale, ideologice. În general, o politica familiala implica o idee despre cum trebuie sa arate si sa se comporte o familie dar exista si exceptii (în Suedia sunt sprijinite toate formele familiale).

Constientizarea importantei familiei pentru dezvoltarea si echilibrul social a determinat guvernele sa ajunga la un relativ consens în proclamarea atasamentului fata de familie. Modul de întelegere si de concretizare a acestui atasament este însa diferit.

Calitatea vietii familiilor (nivel de trai, locuinta, sanatate) sustinerea constituirii si stabilitatii familiei, egalitatea de sanse, drepturile femeii, echilibrarea obligatiilor profesionale cu cele familiale, dimensiunea adecvata a populatiei, asigurarea, în general, a functiilor familiei - sunt obiective des întâlnite în documentele programatice ale guvernelor.

În stabilirea obiectivelor, demersul politicii familiale trebuie sa porneasca de la diagnoza situatiei existente:


- ce structuri familiale exista, ce pondere au aceste structuri?

- în ce masura familiile sunt capabile sa stapâneasca situatiile de criza, situatiile precare, în ce conditii ele nu-si mai pot asuma acest rol?

- care sunt situatiile si fazele ciclului familial cele mai critice din punct de vedere social si economic (nasterea, plecarea copiilor, decesul etc.) si cum pot fi ele controlate?


- ce prestatii de întrajutorare exista între membrii familiei?

- care este situatia femeii în societate?

- ce politica sociala exista si cu ce efecte?

Influenta obiectivelor asupra demersului de politica familiala este vizibila în toate cele patru domenii principale ale problematicii politicii familiale. Pentru exemplificare, în primul domeniu (functiile de procreare, de crestere si educatie a copiilor) actioneaza obiectivul dimensionarii populatiei, obiectiv si al politicii demografice. Politica pro sau anti natalista se rasfrânge asupra instrumentelor politicii familiale. Vom exemplifica, pe scurt, aceasta afirmatie:


CHINA (politica anti-natalista):

- concediu de maternitate foarte redus (65 zile la prima nastere, micsorânu-se treptat la nesterile urmatoare);

- nu exista indemnizatie la nastere pe plan central sau obligatoriu;

- alocatiile pentru copii se acorda doar familiilor cu un singur copil;

- concediul medical platit 100% pentru femeile ce suporta un avort (14 zile) sau sterilizare - legarea trompelor uterine (30 zile).


FRANȚA (politica pro-natalista);

- limitarea avorturilor legale la motive terapeutice (Legea din 17.01.1975);

- alocatii familiale extinse si consistente, în functie de numarul copiilor;

- sistemul fiscal este conceput în vederea redistribuirii catre familiile cu multi copii;

- beneficii de maternitate "neutre" (fara a tine cont de resursele familiei sau de numarul de copii); protectia femeii salariate, concediu de maternitate (14 săptamâni), alocatii pre și post natale, concediu post natal (2 ani);

- servicii sociale pentru tinerele mame;

- majorarea tuturor prevederilor (concedii, alocatii) în funcție de rangul copilului;

- asigurarea unui venit minim familiilor cu cel putin 3 copii (1981).

 

 

<< Înapoi   HOME    CUPRINS       Înainte >>    

© University of Bucharest 2003. All rights reserved.
No part of this text may be reproduced in any form without written permission of the University of Bucharest, except for short quotations with the indication of the website address and the web page.
Comments to: Georgeta Ghebrea
Last update: June 2003 Recommended: 1024*768 resolution, min 16bit color depth, IE 5+, maximized window
Text editor&Web design: RALUCA OVAC