>>
3.2.2. Trăsături generale ale politicii familiale în statele comuniste
 


     << Înapoi    HOME    CUPRINS       Înainte >>   


În privinta politicii familiale, datele statistice oficiale nu arata o diferenta fundamentala între lumea capitalista si statele socialiste ci, mai degraba, între tarile socialiste si cele capitaliste pe de o parte, si lumea a
III-a, pe de alta parte. Astfel, în 1980 cheltuielile pentru securitate sociala erau în medie ,16,6% din P.I.B. în tarile capitaliste dezvoltate, 14,9% în tarile socialiste si numai 3,5% în tarile în curs de dezvoltare[1].
În privinta numarului mediu al programelor de securitate sociala, în tarile capitaliste dezvoltate acesta era 5, în tarile socialiste 4,44, în tarile în curs de dezvoltare 2,71.

Tot criteriile statistice formale arata prezenta, în politica statelor socialiste, a unor programe pentru mame si copii (alocatii, servicii, concedii etc.) mult mai generoase decât în tarile capitaliste (cu exceptia celor scandinave)[2].

Prin urmare, exista opinia ca politica sociala (si familiala) a statului socialist nu este în sine gresita. Esecul politicii sociale a socialismului a fost provocat de falimentul economiei, care nu a mai fost capabila sa o sustina, si de suprematia unei ideologii rupte de realitate si a unei puteri de natura totalitara.

O alta opinie sustine ca politica sociala socialista este structural neadecvata si ca trebuie puse în functiune un nou concept si un nou sistem al politicii sociale.

În continuare vom prezenta câteva trasaturi distinctive ale politicii sociale si familiale a regimurilor comuniste în comparatie cu statele capitaliste:
a) Egalitarismul. Regimurile comuniste sustin ideea desfiintarii discriminarilor între oameni si a administrarii centralizate si planificate a resurselor economice si non-economice în scopul dezvoltarii umane. Principalul mecanism al realizarii egalitarismului este redistribuirea, limitând veniturile primare (din munca) si sustinând veniturile secundare (din redistribuire) ale familiei. Având la îndemâna practic în mod nelimitat avutia unei tari întregi, rezultatele primelor doua decenii de guvernare comunista în privinta protectiei sociale au fost notabile comparativ cu situatia interbelica. Chiar în conditiile de dupa cel de al doilea razboi mondial (când venitul national si veniturile populatiei erau foarte reduse) statul a reusit sa sporeasca cheltuielile sociale, sa extinda asistenta medicala si reteaua de învatamânt. Mortalitatea infantila, morbiditatea, analfabetismul - s-au redus spectaculos iar speranta de viata si nivelul de scolaritate al populatiei au crescut.


b) Efectul acestui redistribuirii dusa pâna la extrem a fost paternalismul. Statul se implica în cele mai importante aspecte ale vietii familiale si individuale. Instrumentele acestui paternalism erau:

- ocuparea completa, în mod aritificial, a fortei de munca;

- universalismul asigurarilor sociale, care acopereau totalitatea salariatilor de stat (fiind presupus ca, mai devreme sau mai târziu, fiecare va deveni salariat de stat);

- accesul gratuit la educatie si asistenta medicala;

- sistemul de preturi subventionate, fundamentat pe criterii ne-economice; acest sistem opera în privinta itemilor esentiali ai consumului populatiei: chirii, energie, alimente de baza, transport public, majoritatea serviciilor; acest sistem actiona ca un sistem de beneficii universale, care asigura accesul la realizarea nevoilor fundamentale ale tuturor, chiar a celor cu venituri foarte mici; cu timpul însa, odata cu cresterea veniturilor si schimbarea structurii subventiilor, acest sistem a ajuns sa-i favorizeze pe cei relativ avuti; astfel nu numai eficienta lui economica este pusa sub semnul întrebarii ci si echitatea; de altfel, sistemul de preturi subventionate a constituit un pretext pentru mentinerea veniturilor la nivel redus;

- sistemul de distribuire a locuintelor prin intreprinderi.


c) Ignorarea nevoilor reale. Desi suna paradoxal, statul comunist a avut o atitudine paternalista fata de majoritatea populatiei dar a aratat un dezinteres total fata de grupurile cele mai defavorizate. Astfel, sistemul de securitate sociala era dezvoltat asimetric, acceptând protectia sociala pentru cei ce munceau (asigurari sociale) dar nu si pentru cei care nu erau cuprinsi în sfera activitatii social-economice (asistenta sociala era quasi-ignorata, subdezvoltata, marginalizata). Statul nu proteja ceea ce nu putea controla. Trei elemente, prezente în statele capitaliste, lipseau în cele socialiste: indemnizatia si ajutorul de somaj; programele de indexare automata a pensiilor; programele universale în general (de exemplu alocatiile pentru copii, asistenta medicala, pensiile de boala sau incapacitate de munca nu acopereau toti beneficiarii posibili). Conditia pentru a
obtine beneficiile de securitate sociala - inclusiv pentru copii - era munca retribuita. Chiar în cazuri disperate - copii ai caror amândoi parintii nu lucrau - aceasta regula nu cunostea exceptii.

Astfel, nevoile individuale sau ale unor grupuri particulare, "marginale", nu erau luate în considerare. Saracii si problema saraciei erau neglijate pentru ca, în mod oficial, ele nu existau, fiind rezolvate o data pentru totdeauna.


d) Subordonarea obiectivelor politicii sociale și familiale dezvoltarii economice propagandistice, imperativelor si primatului unui stat totalitar coercitiv. Aceasta îndeparteaza politica statelor comuniste atât de modelele orientate catre nevoile populatiei cât si de modelele orientate spre pragmatism. Fundamentarea predominant ideologica determina caracterul formal al multor prevederi si masuri, facandu-le sa contravina, în mod practic, atât dorintelor si nevoilor populatiei cât si necesitatilor unei economii eficiente.

Astfel, dupa 1980, cheltuielile social-culturale înregistreaza o scadere lenta, justificata de ratiunea primatului sferei productive în raport cu sfera non-productiva. Supralicitarea statutului de salariat a determinat devalorizarea sociala a statutului femeilor casnice, liber-profesionalistilor, taranilor. Daca o problema era considerata rezolvata în plan ideologic (de exemplu problema locuintelor, a ocuparii fortei de munca, inflatia), societatea nu mai facea nimic pentru a contracara persistenta ei în planul real.


e) Centralismul excesiv și excluderea societății civile de la elaborarea si aplicarea politicii familiale, urmare directa a naturii totalitare a regimului, se traducea prin:

- controlul total al statului asupra aspectelor de politica economica si sociala ce influenteaza viata de familie (veniturile, socializarea copiilor, locuinta etc.);

- abolirea autonomiei fondului de asigurari sociale;

- limitarea câmpului de actiune de la nivelul local;

- disparitia organismelor non-guvernamentale;

- absenta conceptului de drepturi sociale din vocabularul politic;

- asistenta sociala discretionara.

În concluzie, chiar daca regimurile totalitare au creat sisteme de politica familiala asemanatoare formal cu cele din tarile capitaliste dezvoltate (beneficiile pentru mame si copii, asigurari sociale, învatamânt, servicii de îngrijire a prescolarilor, asistenta medicala, emanciparea femeii) - rezultatele si efectele acestor sisteme nu au fost aceleasi.

Chiar daca în primii ani dupa razboi politica familiala si sociala a comunismului ar fi putut fi justificata (reducând saracia masiva si unele inegalitati), în ultimul deceniu datele obiective au aratat falimentul acestei politici: deteriorarea nivelului de trai, penuria, scaderea calitatii serviciilor sociale, aspecte critice ale vietii de familie, stagnarea sau chiar scaderea indicatorilor consumului populatiei sau evolutia nefavorabila a unor indicatori demografici (mortalitatea infantila, speranta de viata).

Administratia publică devine din ce în ce mai incapabila sa raspunda nevoilor reale ale populației (la aceasta contribuind și scaderea performantei economiei).


--------------------------------------------------------------------------------

[1] G.A.Cornia, S.Sipos, op. cit., p.70.

[2] Cel putin doi indicatori plaseaza mai bine tarile socialiste în raport cu cele capitaliste: rata înrolarii în învatamântul prescolar si rata ocuparii fortei de munca feminine.

 

 

<< Înapoi   HOME    CUPRINS       Înainte >>    

© University of Bucharest 2003. All rights reserved.
No part of this text may be reproduced in any form without written permission of the University of Bucharest, except for short quotations with the indication of the website address and the web page.
Comments to: Georgeta Ghebrea
Last update: June 2003 Recommended: 1024*768 resolution, min 16bit color depth, IE 5+, maximized window
Text editor&Web design: RALUCA OVAC