a

 

1. Utilizările prepoziţiei a sunt diverse. Se găsesc observaţii asupra acestei prepoziţii în mai multe articole. Ea introduce complementul indirect al unor anumite verbe:

 

- a mirosi a: miroase a parfum (fum, mere, petrol);

- a face a: face a rău;

- a fluiera a: fluieră a pagubă;

- a urla a: urlă a pustiu;

- a trage a: trage a sărăcie;

 

2. A₁ – prepoziţie.

-        Apare în anumite construcţii fixe, exprimând comparaţia sau asemănarea:

                      

Să ştii că asta nu-i a bine.

Răspunsul lui seamănă a minciună.

 

-        Serveşte la formarea unor construcţii cu valoare de genitiv:

-   înaintea unui numeral sau substantiv precedat de numeral:

        

Umbrele a trei oameni;

 

-   înaintea unui pronume nehotărât:

 

Accidentul a provocat moartea a câţiva;

 

-   leagă o prepoziţie care se construieşte cu genitivul de un numeral sau pronume nehotărât:

 

A aşezat masa în faţa a trei persoane;

Sunt împotriva a doi dintre ei.

 

-        Este un semn distinctiv al infinitivului, pe care îl precedă aproape întotdeauna (® infinitiv);

 

E uşor a scrie versuri.

 

Infinitivul precedat de prepoziţia a poate fi construit cu diferite prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale:

 

Înainte de a adormi, am citit puţin.

A plecat fără a privi înapoi.

Face eforturi pentru a obţine postul.

 

3. A₂ – prepoziţie.

Este o prepoziţie de dată recentă, care se deosebeşte prin origine de a₁.

Ea leagă un substantiv de un alt substantiv precedat de un numeral. Are numai sens distributiv.

Cumpără trei pachete a 1000 de lei fiecare.

Cinci saci a 10 kg.

 

4. A – interjecţie.

Un alt a este o interjecţie care exprimă surprinderea, admiraţia, satisfacţia, plăcerea sau amintirea bruscă a unui lucru de care am uitat:

 

A, ce bine îmi pare că ai venit.

A, ce frumoase sunt florile astea!

A, am uitat să-ţi spun că a telefonat!

  (N.F.)