acoperi

 

Este un verb care nu poate fi utilizat decât împreună cu un complement direct sau ca verb reflexiv:

 

1.        A acoperi + acuzativ înseamnă „a pune un obiect peste alt obiect, (eventual deschis) pentru a-l proteja sau a-l ascunde”:

 

Am acoperit vasul cu substanţa volatilă cu un capac.

Acoperă-te cu o pătură, este foarte frig aici.

Când au intrat ceilalţi, a acoperit actele de pe masă cu o carte.

 

-        Tot a acoperi, urmat de un acuzativ, înseamnă şi ,,a depăşi în intensitate un  sunet ”:

Muzica acoperă vocile invitaţilor.

 

-        În cazul în care complementul direct al lui a acoperi este o faptă, o acţiune, verbul are înţelesul  „a tăinui”:

 

Direcţiunea a acoperit neregulile contabile.

 

De asemenea, atunci când complementul direct al lui a acoperi este o persoană, sensul verbului este  „a tăinui faptele cuiva”:

 

El greşeşte adesea, dar fratele său îl acoperă.

L-ai acoperit mult timp pe colegul tău, dar fapta lui a fost descoperită în cele din urmă.

 

-        A acoperi cheltuielile înseamnă „a fi suficient pentru a plăti cheltuielile”:

 

Salariile acestei categorii profesionale nu acoperă cheltuielile unei familii de trei persoane.

 

-          A acoperi o suprafaţă.

Atunci când complementul direct al lui a acoperi este o zonă, întindere, regiune, suprafaţă etc., sensul este „a se situa, a fi prezent pretutindeni pe o anumită arie”:

Sistemul de irigaţii acoperă o suprafaţă de zece hectare.

 

2.        A se acoperi are sensul „a se pune la adăpost prin diverse măsuri”:

 

Deşi a fost complice la furt, el a ştiut să se acopere.

 

-        A (se) acoperi de glorie înseamnă „a dobândi glorie în urma unor fapte ieşite din comun”:

 

Iată un actor care, în câţiva ani, s-a acoperit de glorie.

 

(MIHAELA POPESCU)

 

acoperi cheltuielile - acoperi₁

 

acoperi de glorie - acoperi₂

 

acoperi o suprafaţă (întindere / regiune / zonă / teren) - acoperi₁