acorda

 

1.        Este un verb care nu poate fi utilizat decât împreună cu un complement direct sau ca verb reflexiv.

 

-          Subiect + a acorda + acuzativ (+ dativ)

Atunci când a acorda are ca subiect o persoană sau o instituţie (o organizaţie, un for, un comitet etc.) fiind urmat, în mod facultativ şi de un complement indirect în dativ, este sinonim cu a da, a oferi sau cu a atribui, a decerna:

 

Spitalul a acordat tratament gratuit lotului experimental de pacienţi (= spitalul a dat/a oferit tratament gratuit lotului experimental de pacienţi).

I-a acordat toată atenţia prietenei sale (= i-a dat toată atenţia prietenei sale).

Sponsorul emisiunii acordă premii participanţilor (= sponsorul emisiunii dă/atribuie premii participanţilor).

Anul acesta Uniunea Artiştilor Plastici nu a acordat nici un premiu la această secţiune (= anul acesta Uniunea Artiştilor Plastici nu a decernat nici un premiu la această secţiune).

 

-        A acorda + acuzativ mai poate avea şi sensul „a fixa tonurile la aceeaşi înălţime”. În această situaţie, complementul direct este numele unui instrument muzical:

Persoana care a acordat pianul este un profesionist.

Acordează vioara după nota la a diapazonului.

[util.] Trebuie reţinut faptul că, atunci când se referă la instrumente (muzicale) şi la aparate, a acorda formează indicativul  prezent în -ez,  -ezi,  -ează.

 

2.        A (se) acorda are sensul  „a face, a stabili acordul gramatical”:

 

Atributul adjectival se acordă în gen, număr şi caz cu substantivul determinat.

Acordaţi adjectivele de mai jos cu substantivele determinate.

 

(MIHAELA POPESCU)