acum

 

I. Este adverb de timp care marchează o acţiune chiar în  momentul desfăşurării sale. În funcţie de prepoziţiile cu care se combină, el mai poate exprima:

-         începutul acţiunii (fiind adesea urmat de adverbul încolo):

 

De acum (încolo) nu mai ai acces la e-mail.

 

-         sau limita acesteia:

 

Până acum ţi-a mers (= până în acest moment).

 

-         există totuşi o situaţie în care, paradoxal, acum trimite la un moment din trecut (când este urmat de un substantiv indicând timpul, precedat de o determinare temporală):

 

Acum zece ani era încă un copil.

 

[stil./util] Formele acu’ şi acuma sunt variante populare şi familiare şi sunt nerecomandate în exprimarea îngrijită, elegantă.

[stil./util] Spre deosebire de acestea, varianta populară acuşi are numai sensul „în acest moment”.

 

II. 1. Atunci când apare în construcţiile pereche acum…acum este considerat conjuncţie coordonatoare şi exprimă un raport alternativ, având sinonimele indicate în paranteză:

 

Acum vine, acum pleacă (= aici…aici, ba…ba, când…când).

 

2. Prezenţa lui acum poate determina confuzia dintre o propoziţie cauzală şi una temporală:

Acum, că a venit, explicaţi-i (= acum, din moment ce  a venit).

 

(-atunci₁, temporal₂)

 

(MIHAELA POPESCU)