adapta

 

Este un verb care nu poate funcţiona decât împreună cu un complement direct sau ca verb reflexiv şi care înseamnă „a transforma ceva pentru a corespunde anumitor cerinţe sau unui anumit context”:

1.      A adapta + acuzativ (+dativ):

 

Am adaptat programul de lucru condiţiilor climatice din această ţară.

 

Trebuie remarcat faptul că în ceea ce priveşte complementul direct al lui a adapta, el desemnează un obiect, nu o persoană, precum şi faptul că dativul care urmează este facultativ.

 

2.      A adapta + acuzativ (+ la).

Este o construcţie echivalentă ca sens celei de mai sus, în care complementul direct este tot un obiect, iar complementul în acuzativ precedat de prepoziţia la este facultativ:

 

Am adaptat programul de lucru la noile condiţii climatice.

 

[util.] Construcţia cu prepoziţia la este mai frecventă decât cea cu dativul.

 

3.     A (se) adapta este sinonim cu a (se) acomoda, a (se) obişnui şi se construieşte atât cu dativul cât şi cu prepoziţia la.

 

Ne-am adaptat climei din această ţară.

 

(MIHAELA POPESCU)