adjectiv

 

Adjectivul este un cuvānt care īnsoţeşte un substantiv sau pronume, pentru a-l califica sau a-l determina. Se disting adjective calificative ca mare, greu, rece şi adjective determinative: primul, al treilea, acest. Adjectivul īşi schimbă genul, numărul şi cazul, īn funcţie de substantivul la care se raportează.

 

1.     Funcţii.

Īn propoziţie adjectivul poate fi:

-         atribut: Copil frumos, Cer senin.

-         nume predicativ: Şoferul este prudent.

-         complement indirect: Din mare s-a făcut mic (= el a fost mare şi a devenit mic).

-         complement comparativ: Mai mult lung decāt lat.

-         complement de cauză: De nervos, a trāntit uşa.

-         complement de timp: Īl cunoşteam de mic.

 

2.     Grade de comparaţie.

·         Se numeşte «comparativul» unui adjectiv ansamblul format din acest adjectiv şi adverbele mai (pentru comparativul de superioritate), mai puţin (pentru comparativul de inferioritate), tot aşa de, la fel de … ca (pentru comparativul de egalitate):

 

Grădina lui este mai lungă, mai puţin lată, dar la fel de frumoasă ca a mea.

 

·         Se numeşte «superlativul» unui adjectiv acest adjectiv īnsoţit de cel mai (superlativul relativ) sau foarte, extrem de, extraordinar de, nemaipomenit de etc. (pentru superlativul absolut):

 

Grădina lui este foarte frumoasă, este cea mai frumoasă.

 

[stil./util] Există mai multe mijloace expresive de formare a superlativului absolut, care permit varietatea exprimării. Acestea ne permit să evităm repetarea frecventă, la distanţe mici a  adverbului foarte, care nu este elegantă. Din acelaşi motiv, abuzul de expresii ca fantastic, formidabil, teribil, ultra, dar mai ales a adjectivelor la modă super, trăsnet, mortal, de milioane şi altele este nerecomandabil.

 

·         Nu toate adjectivele se pot compara. Nu au grade de comparaţie:

-         Adjectivele care la origine sunt vechi comparative şi superlative: exterior, interior, superior, inferior, optim, excelent sau cele care au formă de pozitiv, dar exprimă, prin sensul lor, superlativul: supraaglomerat, ultrasensibil, excelent, admirabil, splendid, perfect etc. [util.] Unii vorbitori nu mai simt astăzi că aceste adjective se află deja la un grad de comparaţie sau īl conţin īn sensul lor lexical şi au tendinţa să le formeze un comparativ sau un superlativ: *Cel mai superior, *Foarte inferior, *Condiţiile cele mai optime. Aceste forme sunt greşite şi, ca atare, trebuie evitate.

-         Adjectivele care exprimă o īnsuşire absolută, care nu poate fi comparată: complet, mort, viu, pulmonar, principal, perfect. [util.] Exprimări ca *Cel mai principal lucru, *O listă foarte completă sunt greşite.

 

3.     Acord.

Adjectivul se acordă īn gen, număr şi caz cu substantivul sau pronumele la care se raportează:

 

Un fotoliu comod. O canapea comodă. Aceşti copii sunt inteligenţi.

 

·         Cānd un adjectiv se raportează la mai multe substantive nume de fiinţe de sex diferit, masculinul are prioritate:

 

Colegii şi colegele sale au rămas surprinşi cānd l-au văzut.

 

·         Se evită īn general plasarea unui adjectiv la masculin plural imediat după un substantiv feminin. Este preferabil să spunem deci:

 

Fetele şi băieţii inteligenţi şi nu *Băieţii şi fetele inteligenţi.

 

·         [stil./util.] Există tendinţa, īn limba vorbită şi uneori şi īn cea scrisă, de a nu mai face acordul adjectivului cu substantivul, mai ales cānd acesta nu urmează imediat după substantiv, ci la o oarecare distanţă:

 

*Apariţia lucrării despre tratamentul homeopatic scrisă de celebrul specialist….

 

Aici greşeala constă īn faptul că adjectivul scrisă nu se acordă īn caz cu substantivul lucrării; corect este lucrării scrise.

 

4.     Locul adjectivului.

Īn principiu, īn limba romānă, locul adjectivului este după substantivul la care se raportează.

 

 

A.     ANTEPUNERE

 

Există o listă limitată de adjective care sunt, de obicei plasate īnaintea substantivului (antepunere): fiecare om, primul om, orice om, un anumit om, nici un om.

 

 

B.     POSTPUNERE

 

Anumite adjective sunt īntotdeauna plasate după substantive (postpuse), īn special:

-         cele care indică naţionalitatea, religia, categoria administrativă, tehnică, geografică, socială etc: romān, ortodox, municipal, electric, motrice, cetăţenesc, urban, clorhidric, medical, intrinsec.

-         cele care descriu, indicānd o formă sau o culoare: şic, rococo, bordo, roz, răsucit, ecosez, tricotat, apretat, renascentist, florentin etc.

-         cele care descriu, indicānd o stare: gravidă, perspicace, eficace, pulmonar, major, integru, folosit.

 

 

C.     ANTEPUNERE/POSTPUNERE

 

·         Un mare număr de adjective pot fi plasate fie īnainte, fie după substantiv, īn funcţie de regulile gramaticii, de eventualele diferenţe de sens, de expresivitate, de intenţia noastră de a sublinia un cuvānt al grupului: prieteni vechi = vechii prieteni, scriitor remarcabil = remarcabilul scriitor, discursul minunat = minunatul discurs.

 

·         Antepunerea adjectivelor (cu excepţia celor care de obicei se plasează īnainte) este īnsoţită de un plus de expresivitate. [stil./util.] De aceea, procedeul este mai rar folosit īn limba curentă. El apare mai ales īn scris şi, foarte frecvent, īn limbajul poetic. De exemplu, diferenţa dintre o prietenie minunată şi o minunată prietenie este doar de expresivitate.

·         Antepunerea adjectivului indică uneori o calitate concepută ca inerentă: grupul adjectiv + substantiv exprimă o apreciere globală, īn timp ce postpunerea adjectivului exprimă o calitate care are valoare distinctivă:

 

Talentaţii interpreţi au fost felicitaţi (= toţi interpreţii cu talent), īn timp ce Interpreţii talentaţi au fost felicitaţi (= numai acei interpreţi care s-au distins prin talent…).

 

·         Schimbarea poziţiei adjectivului este uneori urmată de o modificare de sens. Adjectivul antepus exprimă adesea o viziune subiectivă, o apreciere avānd o valoare afectivă, īn timp ce īn postpoziţie aprecierea este obiectivă, descriptivă: Săracul (Sărmanul) om este o persoană de care ne este milă (chiar dacă el este bogat), īn timp ce Om sărac (sărman) este cel lipsit de mijloace financiare.

De asemenea, īntre:

 

Au vizitat diferite muzee şi

Au vizitat muzee diferite.

 

diferenţa este tot de sens: īn primul caz īnţelegem că ei au vizitat diverse feluri de muzee, iar īn al doilea caz, īnţelegem că cineva a vizitat un tip de muzee, iar altcineva, un alt tip.

 

5.     Adjectivizarea.

·         Marea majoritate a participiilor trecute ale verbelor funcţionează ca adjective, acordāndu-se cu substantivele la care se raportează: rupt, rănit, arat, şters, spălat, stins, ambalat etc.

 

·         De asemenea, multe pronume au valoare adjectivală īn raport cu un substantiv: această carte, fiecare om, nici o zi, care īntrunire, orice părere, altă afacere.

 

·         Mai rar, gerunziul verbelor se acordă cu substantivul şi funcţionează ca un adjectiv:

 

Mānă tremurāndă (= mānă care tremură).

Femeie suferindă (= femeie care suferă).

 

·         Rar, se īntāmplă ca un substantiv să funcţioneze ca adjectiv, nu determinānd, ci sugerānd īnsuşirea obiectului determinat de substantiv:

 

E mai măgar decāt credeam (= e mai lipsit de maniere).

Ea e foarte femeie (= feminină).

 

6.     Adjective folosite ca substantive.

Īn afară de adjectivele substantivizate cu ajutorul articolului (- substantiv2), unele adjective care īnsoţeau un substantiv sunt utilizate, prin omiterea acestuia, ca substantive: (material) plastic, flagrant (delict), (materiale) consumabile, (formulare) tipizate. Valoarea evidentă de substantiv a acestora rezultă din exprimări ca:

 

S-a organizat un flagrant.

Vindem tipizate contabile.

 

7.     Adjective folosite adverbial. - adverb4

 

8.     Locuţiuni adjectivale.

Sunt grupuri de cuvinte cu sens unitar, care au valoarea unui adjectiv:

 

Scriitor de geniu (= genial).

Om de nimic (= fără valoare).

Om cu scaun la cap (= īnţelept, chibzuit).

Persoană de seamă (= importantă).

 

(NARCISA FORASCU)

 

 

 

adjectivizare - adjectiv5

 




© Universitatea din Bucuresti, 2002.
No part of this text may be reproduced in any form without written permission of the University of Bucharest, except for short quotations with

the indication of the website address and the web page.

Comments to: Narcisa FORÃSCU

Web design: Ana-Maria BUBOLEA
Last update: September, 2002