adresa

 

Este un verb care nu poate fi utilizat decât împreună cu un complement direct sau ca verb reflexiv. În ambele situaţii el este urmat de un complement indirect în dativ:

 

1.         A adresa + acuzativ + dativ înseamnă fie „a îndrepta vorba către cineva”:

 

A adresat cuvântul cuiva din public.

 

fie „a face apel la o instituţie” sau „a scrie pe adresa”:

 

Am adresat o cerere primăriei.

 

2.  A se adresa + dativ are aceleaşi sensuri:

 

Mă adresez unui public foarte instruit.

În cazul în care nu voi obţine nici un rezultat, mă voi adresa justiţiei.

 

3.       [util.] A se adresa (+ acuzativ) + către este o structură echivalentă ca sens cu cele de mai sus:

 

Am adresat o cerere către primărie.

Mă adresez către cineva din public.

 

(- verb₁).

(MIHAELA POPESCU)