afară

 

Adverbul afară poate avea diverse valori, în funcţie de contextele în care apare. El este, în primul rând, adverb de loc:

 

Toate activităţile sportive se vor desfăşura afară.

 

În contexte exclamative, el poate fi confundat cu o interjecţie, deşi îşi păstrează valoarea adverbială:

 

– Afară!

 

Având mari disponibilităţi combinatorii, poate forma:

 

-        locuţiuni prepoziţionale: (în) afară (de), în afara, exprimând excepţia:

 

În afară de acte, aduceţi şi banii.

În afara banilor, sunt necesare şi actele.

 

-        sau locuţiuni adverbiale: în afară de asta/aceasta:

 

S-au creat locuri de muncă; în afară de aceasta au crescut salariile (= în plus de asta au crescut…).

 

[stil.] Trebuie evitată, ca fiind incorectă, exprimarea excepţiei cu ajutorul locuţiunii conjuncţionale în afară să:

 

*Nu doresc nimic în afară s-o revăd.

 

Soluţia corectă, în aceste situaţii, este locuţiunea conjuncţională decât să:

 

Nu doresc nimic, decât s-o revăd (- decât să).

 

(- adverb₂, excepţie_1,2,3).

(MIHAELA POPESCU)