afirmaţie

 

Printr-o construcţie afirmativă aprobăm, confirmăm, ne arătăm acordul cu ceva. O asemenea construcţie se poate limita la un cuvânt sau poate fi mai largă. O afirmaţie poate fi fermă, sigură sau făcută pe un ton de ezitare.

 

1. Afirmaţia sigură.

Pentru a afirma în mod sigur ceva, se folosesc în primul rând adverbele de afirmaţie, dintre care principalul şi cel mai frecvent este da:

 

- Ţi-e somn? – Da! (= mi-e somn).

 

Alte adverbe de afirmaţie, de cele mai multe ori mai expresive decât da, sunt: desigur, fireşte, sigur, exact, într-adevăr, neapărat, adevărat, negreşit, de bună seamă etc.

Tot pentru a afirma, se foloseşte uneori ca răspuns la o întrebare negativă adverbul ba, care poate fi asociat cu verbul:

 

- Nu-ţi place mâncarea? – Ba îmi place mamă! (= da, îmi place).

 

sau asociat cu da:

 

- Spui că nu mai pleci mâine? – Ba da (plec)! (= da, plec).

 

Cu ajutorul lui ba da, se afirmă contrariul celor spuse într-o propoziţie negativă.

 

-        O altă posibilitate de a exprima o afirmaţie este răspunsul afirmativ formulat aparent printr-o negaţie. La o întrebare ca:

 

- (Nu) te-ai simţit bine la noi?

 

răspunsul poate fi Cum să nu?!, Ba bine că nu! care au, ambele, sensul “evident că m-am simţit bine”. [stil.] Amândouă aceste expresii aparţin limbii vorbite, familiare.

 

-        Vorbitorul simte uneori nevoia să-şi întărească afirmaţia. În acest caz, se apelează uneori la repetarea verbului ce poate fi însoţită de un verb care are sensul de acceptare, încuviinţare:

 

- Spune tu, nu e mai bine aşa ? – Aşa e, tată, aşa e, ai dreptate.

Tot pentru a întări afirmaţia se poate repeta o propoziţie sau numai o parte a ei, la care se adaugă un adverb care întăreşte cele spuse:

 

- Auzi cum latră câinii? – Da, dragă îi aud, sigur că îi aud.

 

În aceste cazuri, construcţia afirmativă depăşeşte cadrul unui cuvânt.

 

2. Afirmaţia nesigură.

Uneori vorbitorul afirmă ceva, dar o face cu o anumită rezervă, păstrează o nuanţă de îndoială. În asemenea cazuri se folosesc anumite adverbe ca poate, parcă, posibil, cam aşa (ceva), mda, însoţite sau nu de adverbul da. La o întrebare ca:

 

- Am impresia că eşti cam supărat astăzi?

 

răspunsul poate fi: (Da), poate, (Da), cam aşa ceva.

 

(NARCISA FORASCU)