ajunge
1. Înseamnă
„a se afla într-un loc după parcurgerea unui drum”:
Am mers
două zile şi în sfârşit, am
ajuns.
- A ajunge + la
înseamnă „a atinge capătul unui drum, o ţintă, o
limită în timp” sau „a atinge o stare”:
Am ajuns la aeroport foarte devreme.
Am ajuns la bătrâneţe şi nu ştiam asta.
Am ajuns la această constatare prea târziu.
- [stil.] A(-i) ajunge
(cuiva) cuţitul la os înseamnă „a fi la capătul
puterii, într-o situaţie disperată”. Această expresie
aparţine limbajelor popular şi familiar:
Suferea de
mult timp, dar acum îi ajunsese
cuţitul la os.
- [stil.] A nu-i ajunge
cuiva cu prăjina la nas este o expresie populară şi
familiară care înseamnă „a fi încrezut”:
De când a
fost avansat, nu-i mai ajungi cu
prăjina la nas.
- [stil.] A ajunge la mal este o expresie familiară
care înseamnă „a învinge greutăţile”, „a se descurca, în cele
din urmă”:
A muncit mult
să iasă din sărăcie şi, iată, a ajuns la mal.
2. A ajunge + pe cineva are
înţelesul „a prinde pe cineva din urmă”:
El a plecat
mai devreme, dar noi l-am ajuns (din
urmă) pe drum.
Munceşte
dacă vrei să-l ajungi!
3. A ajunge + ceva (sau cineva) înseamnă
„a deveni ceva” sau „a evolua până la un anumit stadiu”:
A ajuns un actor de
renume.
După
atâtea sacrificii, a ajuns pe drumuri.
4. A ajunge + să.
Atunci
când este urmat de o subordonată introdusă prin să, a ajunge poate
însemna: „a fi suficient”:
Nu ajunge să înveţi, trebuie să şi răspunzi.
sau
„a reuşi să realizeze, să împlinească ceva”:
A ajuns să înţeleagă cele întâmplate.
Ai repetat destul, ajunge, du-te şi te joacă.
5. A ajunge + că + indicativ.
- [util.] Utilizat numai la persoana a III-a
singular, şi urmat de o subordonată introdusă prin
conjuncţia că, a ajunge are tot sensul „a fi suficient”:
(Nu) ajunge că este obraznic, mai vrea şi recompensă!…
6. [util.] La
forma sa reflexivă, a se ajunge se
utilizează în limbajul popular şi cel familiar cu înţelesul „a
parveni”:
(NARCISA
FORASCU)
ajunge cu prăjina la
nas - ajunge1
ajunge cuţitul la os - ajunge1
ajunge la mal - ajunge1
| ©
Universitatea din Bucuresti, 2002. |