ajuta

 

1.     A ajuta + acuzativ.

Urmat de un complement direct care desemnează un obiect sau o persoană, a ajuta înseamnă „a da ajutor, a sprijini”:

 

Atitudinea ta nu ajută pe nimeni.

Această substanţă ajută plantele să crească.

 

[stil./util.] Doamne-ajută este specifică limbajelor popular şi familiar, folosită mai ales exclamativ cu sensul „sper să ne ajute Dumnezeu”:

 

-         A zis că vrea? Doamne-ajută!

 

2.     A ajuta + dativ.

Urmat de un complement indirect în dativ, a ajuta are sensul „a fi de folos” sau „a da un ajutor cuiva”:

 

Cunoaşterea unei limbi străine ajută oricui.

I-am ajutat vecinului să mute butoiul.

 

3.     A ajuta + la are tot înţelesul „a fi de folos”, fiind, de altfel, echivalentă structurii cu dativul.

[util.] Deosebirea dintre cele două structuri este aceea că a ajuta + la nu poate fi urmată decât de un complement care desemnează un obiect, în timp ce structura de sub 2. poate avea un complement în dativ atât fiinţă (persoană), cât şi obiect:

 

Această substanţă ajută la separarea mineralelor.

 

(MIHAELA POPESCU)