arde

 

1.         Este un verb care poate însemna „a fi aprins”:

 

Focul arde în cămin.

Lumina arde degeaba în plină zi.

 

sau „a încălzi foarte tare”, „a pârjoli”, atunci când subiectul este soarele sau razele soarelui:

 

Soarele arde şi nu se întrezăreşte nici un nor.

 

2.         Tot a arde mai poate însemna şi „a distruge prin foc sau printr-o reacţie chimică”:

Hârtia arde uşor.

Această substanţă arde ţesuturile.

 

-        [stil.] Arde-l-ar focul (sau arde-te-ar / ~-v-~ / ~-i-~) este o imprecaţie, frecventă în limbajele popular şi familiar, care nu trebuie folosită în exprimarea îngrijită:

Nu vreau să-l mai văd, arde-l-ar focul!

 

-        A-i arde (cuiva) una (o palmă/un pumn) înseamnă „a lovi pe cineva” (cu palma sau cu pumnul):

 

Dacă nu te ascultă, arde-i una!

 

-        A-i arde (cuiva) (+ de) este o expresie care înseamnă „a avea dispoziţia să”. [stil.] Se foloseşte numai în limbajul familiar sau popular:

 

-         Vrei să vii la petrecere?

-           Nu-mi arde (de distracţie).

 

-        A arde de nerăbdare este o expresie care are sensul „a fi foarte nerăbdător să”. [stil.] Are circulaţie, de asemenea în limbajul familiar:

 

Arde de nerăbdare să-şi revadă fiicele.

 

3.         A (se) arde.

Atunci când complementul direct este mâncarea, verbul are sensul de „a se lipi”, „a se face scrum prin încălzire sau fierbere excesivă”:

 

A uitat aragazul aprins şi (s)-a ars mâncarea.

 

(MIHAELA POPESCU)

 

arde de - arde₂

arde de nerăbdare - arde₂

arde-l-ar focul - arde₂

arde una (o palmă/un pumn etc.) - arde₂