aşa

 

1.     Ca adjectiv, este invariabil şi se plasează întotdeauna în faţa substantivului determinat:

 

Aşa minciună n-am mai auzit (= o minciună ca asta n-am mai auzit).

Aşa copil frumos nu mai văzusem (= un copil ca acesta nu mai văzusem).

 

În aceste cazuri, aşa este sinonim cu asemenea, cu care poate fi înlocuit:

 

Asemenea minciună n-am mai auzit.

 

Substantivul precedat de aşa este, de regulă, nearticulat sau, mai rar, articulat nehotărât:

 

Aşa (un) om bun ca el găseşti mai rar.

 

2.     Aşa – adverb.

Ca adverb de cantitate, are sensul „astfel, în acest fel”:

 

Deci e clar, aşa vom proceda.

 

Când determină un adjectiv sau un alt adverb, se poate lega de acesta prin prepoziţia de. Prezenţa prepoziţiei este facultativă:

 

Ea era aşa (de) frumoasă!

Şcoala este aşa (de) departe de casă!

 

·         Aşa şi aşa.

Este o construcţie adverbială prin care se apreciază că o calitate se află între cele două extreme.

[stil.] Apare în limba vorbită ca răspuns la o întrebare care precizează însuşirea sau circumstanţa:

 

– Cum se mai simte tatăl tău?

– Aşa şi aşa (= nici bine, nici rău).

– E departe hotelul la care stai?

– Aşa şi aşa (= nici departe, nici aproape).

 

[stil.] În aceste cazuri, în limbajul familiar, de obicei cu intenţie glumeaţă, se mai foloseşte expresia nici prea, prea, nici foarte, foarte, cu aceeaşi valoare.

 

3.     În combinaţie cu alte elemente conjuncţionale, are diferite valori de sens.

 

·         Aşa că.

Anunţă că urmează o concluzie, o consecinţă:

Ploua foarte tare, aşa că a renunţat să mai plece (= ploua şi în consecinţă a renunţat să mai plece).

 

Cu aceeaşi valoare se poate utiliza construcţia sinonimă aşa încât. [stil.] În limba literară foarte îngrijită se mai poate folosi locuţiunea în consecinţă, cu acelaşi sens. Aceasta apare însă foarte rar în limba curentă.

(- atât I₂)

 

·         Aşa cum.

Este o locuţiune conjuncţională; cele două elemente ale sale pot să stea alături sau la distanţă, în fraze care arată modul cum se petrece o acţiune:

 

A venit după o săptămână, aşa cum a promis (= a venit, conform promisiunii).

Aşa au procedat, cum stabiliseră înainte.

 

Uneori, aşa cum precedă o propoziţie cu valoare de atribut, determinând un substantiv din principală:

 

Oameni aşa cum au fost părinţii mei nu mai există.

·         Aşa?!

[stil./util.] Poate apărea în limba vorbită, în dialog, când interlocutorul îşi manifestă neîncrederea faţă de cele afirmate de cineva, surpriza, mânia, uneori precedat de chiar care întăreşte ideea:

 

-         Nu mi-a mai scris de un an.

-         (Chiar) aşa?

 

4.     Cum aşa?

Este o expresie care apare foarte frecvent în limba vorbită, în dialog şi exprimă nedumerirea cuiva, surprins de ceea ce afirmă interlocutorul său:

 

-         Nu mai putem pleca anul acesta în vacanţă.

-         Cum aşa?

 

(- comparaţie₁, consecinţă₂).

(NARCISA FORASCU)

 

 

aşa a fost să fie - fi₉

 

aşa că - aşa₃

 

aşa cum - aşa₃

 

aşa mai merge - merge₂

 

aşa şi aşa - aşa₂

aşadar - coordonare₁, conjuncţie₃, deci

 

 

 

aşa-zis

 

Este o expresie variabilă în funcţie de genul şi numărul substantivului care urmează şi se articulează hotărât sau nehotărât:

 

Aşa-zisul ajutor a constat în sfaturi banale.

Ne-am întâlnit cu aşa-zişii experţi.

Nu avea încredere în aşa-zisele prietene.

 

În exemplele de mai sus sensul este „ei spun că sunt experţi, prietene etc., dar ne îndoim de faptul că au această calitate”. Pentru a realiza acest sens, se mai poate utiliza adjectivul pretins care, de asemenea, se acordă cu substantivul care urmează:

 

Aşa zisul ajutor = Pretinsul ajutor.

Un aşa zis prieten = Un pretins prieten.

(NARCISA FORASCU)