asemeni (cu) / asemenea ~ / asemănător ~

 

1.     Asemeni / asemenea sunt variante ale aceluiaşi cuvânt şi sunt invariabile.

[stil.] Deşi asemeni aparţine limbii literare, forma asemenea câştigă teren, fiind folosită destul de frecvent.

[util.] În calitate de adjectiv apare numai forma asemenea:

 

Asemenea stări nu mai avusese de mult.

                                            

·         În funcţie de locul pe care îl ocupă pe lângă substantiv, asemenea îşi schimbă sensul:

 

Asemenea lucruri îi sunt străine (= astfel de lucruri îi sunt străine).

Se dau două triunghiuri asemenea (= se dau două triunghiuri asemănătoare).

 

2.     Ca adverbe, ajută la exprimarea unui raport de egalitate, impunând substantivului pe care îl precedă cazul dativ şi funcţionând ca o prepoziţie:

 

Procedează asemeni (~nea) colegilor de breaslă (= proce-dează precum / ca şi.

Gândeşte asemeni (~nea) fraţilor săi (= gândeşte asemănător cu, la fel cu…

 

Apariţia lui asemeni (~nea), ca adjectiv sau ca adverb, exclude apariţia lui ca, folosirea amândurora în aceeaşi propoziţie fiind redundantă, pleonastică:

 

*Asemenea cărţi ca acestea sunt interzise.

*A gândit asemeni ca ceilalţi.

 

·         Ca adverb, asemănător semnifică „în acelaşi fel”, „la fel cu”:

 

Au evoluat asemănător (= x a evoluat în acelaşi fel/la fel cu y).

 

 

(MIHAELA POPESCU)