asociere

 

Asocierea presupune precizarea persoanei sau a lucrului care însoţeşte subiectul sau complementul direct în săvârşirea unei acţiuni. Ea se poate exprima prin:

- prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale: cu, împreună cu, laolaltă cu (familiar), la un loc cu (familiar), cu tot cu, care precedă un substantiv, pronume sau numeral. În propoziţiile negative se utilizează prepoziţia fără. [util.] Dintre acestea, cele mai frecvente în toate tipurile de limbaj sunt cu şi împreună cu, ultima fiind specifică pentru asociere:

 

Aseară am fost la teatru împreună cu prietenii mei.

În această vară plecăm la mare cu copiii.

S-a mutat cu tot cu bagaje la alt cămin.

Nu vreau să plec fără tine.

 

- când  asocierea  este  exprimată  de o propoziţie, aceasta este introdusă printr-un pronume sau adjectiv pronominal sau nehotărât, precedat de aceleaşi prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale:

 

A plecat repede împreună cu cine a venit să-l anunţe.

Ies în oraş cu oricine mă invită.

 

Propoziţiile care exprimă asocierea nu sunt foarte frecvente. Ele se construiesc de regulă cu indicativul, dar şi cu condiţionalul sau cu prezumtivul. Nu se întâlnesc propoziţii cu conjunctivul sau imperativul.

 

(NARCISA FORASCU)