ataşa

 

1.     Este un verb care nu poate fi utilizat decât împreună cu un complement direct sau ca verb reflexiv şi care are sensul „a alătura (temporar) un obiect de altul”. Cu acest sens, el intră în următoarele structuri echivalente:

 

·         a ataşa + la + acuzativ:

 

Vom ataşa la acest dispozitiv o cameră de luat vederi.

 

·         a ataşa + dativ + acuzativ:

 

Vom ataşa dispozitivului o cameră de luat vederi.

 

[util.] Această construcţie are acelaşi înţeles ca şi cea precedentă, care este însă mai frecventă.

 

·         a ataşa + de + acuzativ:

 

Vom ataşa de acest dispozitiv o cameră de luat vederi.

 

[util.] Construcţia cu de este mai rară.

2.     A se ataşa + de + acuzativ mai înseamnă „a se lega sufleteşte de cineva sau de ceva”:

 

Copilul s-a ataşat de mama sa adoptivă.

După puţin timp, s-a ataşat de noul loc de muncă.

(MIHAELA POPESCU)