atât

 

I. Adverb.

1. Este un adverb de cantitate care se raportează la un verb, un adjectiv sau la un alt adverb. Exprimă cantitatea nedeterminată şi se plasează înaintea cuvântului la care se raportează, legându-se de acesta prin prepoziţia de:

 

De ce era mama ta atât de tristă?

Te iubesc atât de mult!

 

-        Uneori, utilizat singur, în absenţa cuvântului la care se raportează, are sensul "este suficient":

 

- Îţi mai torn puţină cafea? – Nu, atât! (= nu, este suficient).

 

[stil.] În limba vorbită, apare frecvent cu forma atâta.

 

2. Atât…încât/că.

Atât poate intra în corelaţie cu conjuncţiile încât sau că, întărind ideea de consecinţă, de urmare, exprimată de propoziţiile pe care le introduc:

 

A suferit atât de mult, încât a slăbit foarte tare (= a slăbit, ca urmare, ca o consecinţă a suferinţei).

 

Cu aceeaşi valoare de consecinţă se mai poate utiliza şi expresia sinonimă aşa…că:

 

A plâns aşa de mult, că i s-au umflat ochii.

 

[stil.] Combinaţiile atât…că şi aşa…că apar cu o frecvenţă mai mare în limba vorbită.

 

A lucrat atât (aşa) de mult, că acum îl durea capul.

 

3. Atât…cât şi.

Când intră în corelaţie cu cât şi, atât serveşte la coordonarea a două cuvinte sau a două propoziţii aflate pe acelaşi plan sintactic:

 

La munte este frumos să te plimbi atât vara, cât şi iarna (= şi vara şi iarna în egală măsură).

[stil.] Acest tip de coordonare apare mai ales în limba literară îngrijită. Limbajul curent preferă utilizarea, în acest caz a lui şi…şi.

 

4. Atât…cât.

Atât se poate folosi ca un corelativ al lui cât în propoziţia principală, aducând un plus de precizare fie în raporturile temporale:

 

Atât e cuminte, cât doarme (= este cuminte numai cât timp doarme).

 

fie în raporturile modale:

 

Te-am ajutat atât cât am putut.

 

[util.] Prezenţa lui atât în propoziţia principală nu este absolut necesară.

 

5. Cu cât…cu atât.

Cu atât se utilizează frecvent în propoziţia principală ca un corelativ al lui cu cât în construcţiile care exprimă o acţiune progresivă:

 

Cu cât înaintau prin pădure, cu atât erau mai dezorientaţi (= erau din ce  în ce mai dezorientaţi pe măsură ce înaintau).

 

6. Cu atât mai mult, cu cât.

Este o construcţie care arată că acţiunea se petrece progresiv, în plus, dintr-un anumit motiv:

 

Nu mai pot avea încredere în tine, cu atât mai mult, cu cât m-ai minţit de mai multe ori până acum (= nu mai am încredere în tine în general, dar în plus, pentru că m-ai minţit de mai multe ori).

 

7. Atât că.

Are valoarea unei conjuncţii adversative care coordonează două propoziţii [stil.] Are circulaţie în limba vorbită populară:

 

M-aş duce pe la el să-l văd, atât că plouă şi e foarte frig (= m-aş duce să-l văd, dar plouă…).

 

Cu aceeaşi valoare se mai foloseşte numai că (- numai₂).

(- adverb₁, consecinţă₂)

 

(NARCISA FORASCU)

 

 

atât că - atât₇

 

atât…încât(şi) - atât₂, cât₄

 

atât…încât/că - atât₂