atinge

 

 

1.         A atinge + acuzativ (obiect).

Atunci când complementul direct al lui a atinge este un obiect, verbul are sensul  „a intra în contact direct, dar superficial cu ceva”:

 

Din grabă, a atins bibeloul şi l-a spart.

 

sau „a ajunge într-un punct, la o limită (dorită sau nu)”:

 

A atins cel mai înalt grad de dezvoltare.

 

2.         A atinge + acuzativ (persoană).

Dacă verbul a atinge are drept complement direct o persoană, el poate însemna „a jigni, a ofensa pe cineva”:

 

A fost atins de maliţiozitatea cuvintelor colegilor lui.

 

sau poate fi sinonim cu a impresiona:

 

Gestul tău m-a atins şi mi-am dat seama că eşti o persoană sensibilă.

 

-        [stil.] În limbajele popular şi familiar, a atinge + acuzativ (complement direct nume de fiinţă sau de persoană) este sinonim cu a bate:

 

I-a tot repetat şi n-a înţeles; dacă-l va atinge, poate că va ţine minte.

 

3.         A se atinge + de înseamnă „a consuma” sau „a-şi însuşi ceva”:

 

Nu s-a atins de mâncare.

S-a atins de nişte bani care nu-i aparţineau.

 

4.         A-şi atinge + acuzativ.

În această situaţie, complementul aparţine unei anumite sfere semantice (scopul, ţinta, interesul, obiectivul etc.):

 

După ani întregi de căutări, şi-a atins scopul: a reuşit să-şi găsească mama.

(MIHAELA POPESCU)

 

 

atinge unde-l doare - durea₁