atuncea - atunci₃

 

 

atunci

 

1.     Atunci/acum – temporal.

Când atunci se referă la un anumit moment în timp, acest moment se situează fie în trecut, fie în viitor, niciodată în prezent. El are sensul “în acel moment”. Vom spune deci:

 

Ieri am primit un telefon de la Maria. Până atunci nu ştiam că este în Bucureşti.

Săptămâna viitoare ne vom întâlni să discutăm: până atunci nu lua nici o decizie.

 

Atunci se opune lui acum:

 

Sper că nu vom întâmpina nici o dificultate: până acum totul este în ordine.

 

2.     Atunci – cuvânt de legătură.

Atunci serveşte uneori drept cuvânt de legătură vagă între propoziţii. [stil.] Această valoare se întâlneşte mai ales în limba vorbită şi, în acest caz, el nu mai exprimă timpul.

 

L-am văzut trecând prin faţa casei mele şi atunci l-am strigat.

Ţi-am spus cum s-au petrecut lucrurile, atunci de ce mă mai întrebi?

 

[stil.] În limbajul îngrijit se evită folosirea prea frecventă a acestui cuvânt prin recurgerea la subordonare, la coordonare sau la juxtapunere. Într-un exemplu ca cel de mai sus este preferabil să spunem:

 

Ţi-am spus cum s-au petrecut lucrurile, de ce mă mai întrebi?

 

3.     Atunci – corelativ al unei propoziţii.

Atunci apare adesea în propoziţia principală drept corelativ al unei subordonate, al cărei sens îl subliniază.

 

·         Corelativ al condiţionalei.

Putem spune:

 

Dacă aş afla că m-a minţit, atunci n-aş mai discuta niciodată cu el (= în acest caz, n-aş mai discuta niciodată cu el).

 

[stil.] Din exemplul de mai sus atunci poate fi omis fără a se pierde nimic din sensul mesajului. O astfel de exprimare este specifică mai ales limbajului oral. Într-un limbaj îngrijit atunci este evitat. El poate apărea însă în limba literară, în special în demonstraţii:

 

Dacă x=y şi y=z, atunci x=z.

 

·         Corelativ al cauzalei.

Pentru a sublinia sensul unei propoziţii de cauză, atunci poate apărea în principală. Putem spune:

 

De vreme ce-mi ceri să fiu absolut sincer, atunci să ştii că ai greşit foarte grav (= în acest caz, să ştii că ai greşit).

Din moment ce nu mai avem altă soluţie, atunci trebuie să acţionăm astfel (= în acest caz, trebuie să acţionăm astfel).

 

[stil.] În limbajul îngrijit, este preferabilă evitarea lui atunci, care se întâlneşte mai ales în limba vorbită.

 

·         Corelativ al temporalei/atunci când.

Propoziţiile de timp introduse prin când au frecvent în principală corelativul atunci când vrem să insistăm asupra momentului acţiunii:

 

Când am venit la aniversarea ta, atunci l-am văzut pentru prima oară.

 

Ordinea propoziţiilor poate fi schimbată, iar sensul rămâne acelaşi:

 

Atunci l-am văzut pentru prima oară, când am venit la aniversarea ta.

 

Atunci şi când pot sta alături, formând împreună locuţiunea conjuncţională atunci când, foarte frecventă, care este plasată în propoziţia de timp. Aceasta poate sta înaintea principalei sau după ea:

 

Atunci când şi-a dat seama ce prostie a făcut, a început să plângă = A început să plângă atunci când şi-a dat seama ce prostie a făcut.

 

[util.] Atunci când este perfect echivalent cu când, deci cele două se pot utiliza nediferenţiat.

 

4.     (Şi) atunci?

[stil.] Atunci, precedat sau nu de şi poate apărea în limba vorbită în dialog, când vorbitorul cere interlocutorului explicaţii suplimentare, îşi exprimă nedumerirea, neliniştea:

 

–         N-am reuşit să fac rost de bani, ca să plătim întreţinerea.

–         (Şi) atunci? (= în acest caz, ce vom face?)

[stil.] În limbajul familiar, atunci este folosit uneori cu forma atuncea, atuncea când. În limba îngrijită se preferă atunci.

 

 

(atunci - adverb_1,2).

 

(NARCISA FORASCU)

 

atunci când - atunci₃