auxiliar

 

Sunt auxiliare verbele folosite pentru formarea modurilor şi timpurilor compuse (perfectul compus, viitorul, viitorul anterior, conjunctivul perfect, condiţionalul prezent şi perfect, infinitivul perfect) şi a diatezei pasive la toate modurile şi timpurile.

 

1. Verbele auxiliare sunt a fi, a avea şi a vrea. Fiecare dintre ele are şi sensuri noţionale independente şi, în acest caz, ele sunt verbe principale în propoziţie (- fi₁, avea₁). Ca auxiliare, sensul lor devine abstract, gramatical, foarte diferit de cazul când sunt verbe noţionale. Ca urmare, unele dintre formele lor sunt mai scurte decât atunci când au sens independent: (el) a, (noi) am, (voi) aţi – ca auxiliar – faţă de (el) are, (noi) avem, (voi) aveţi – ca verb noţional. Conjunctivul prezent al verbului a fi – (eu) să fiu, (tu) să fii, (el) să fie are forma invariabilă să fi pentru toate persoanele, când serveşte ca auxiliar al conjunctivului perfect şi al prezumtivului.

 

2. Auxiliarul a fi.

Intră în componenţa formelor de: viitor anterior (voi fi plecat), conjunctiv perfect (să fi plecat), condiţional perfect (aş fi plecat), infinitivul perfect (a fi plecat). Conjugarea pasivă se face, de asemenea cu a fi (sunt lăudat, am fost lăudat, să fiu lăudat etc.).

 

3. Auxiliarul a avea.

Formează întotdeauna perfectul compus al tuturor verbelor (am citit, am uitat, am ajutat), condiţionalul prezent şi perfect, unde formele sale sunt mai greu de recunoscut (aş citi, ai citi, ar citi).

 

4. Auxiliarul a vrea.

Cu formele sale scurtate (voi, vei, va, vom, veţi, vor) serveşte la formarea viitorului şi a viitorului anterior.

 

Având în vedere (că) / dat fiind ~ / datorită faptului  ~ / în cazul ~ / în ciuda faptului ~ / luând în considerare (faptul) ~ / prin faptul ~ / prin aceea ~ / sub pretextul ~ / ţinând seama de faptul ~

 

1.     Sunt îmbinări de cuvinte nesudate încă perfect, dar care tind să devină locuţiuni prepoziţionale:

 

Având în vedere starea vremii, avionul nu a putut ateriza.

 

2.     În combinaţie cu conjuncţia că, ele tind să devină locuţiuni conjuncţionale.

 

Având în vedere că era ceaţă, avionul nu a putut ateriza.

 

[stil.] Toate îmbinările enumerate mai sus aparţin limbii literare şi caracterizează vorbirea cultivată.

 

3.     (- cauză).

(NARCISA FORASCU)