care

 

1.     Ca pronume şi adjectiv interogativ, care apare în interogaţiile directe şi indirecte şi presupune o selecţie, o alegere asupra căreia trebuie să se dea lămuriri în răspuns. De aceea, când este urmat de un plural, care este urmat de prepoziţia dintre:

 

Care album ţi se pare mai reuşit?

 

[util.] Ca subiect, care interogativ impune predicatului persoana a III-a singular, indiferent dacă se referă la o persoană sau mai multe:

 

Care vine la spectacol? (= cine dintre voi vine la spectacol?).

 

2.     [util.] Ca pronume relativ, care poate introduce propoziţii atributive şi, în această situaţie, admite ca predicatul subordonatei să se acorde în persoană şi număr cu subiectul regentei:

 

Noi, care suntem prietenii voştri, vă vom sprijini.

 

În cazul pronumelui relativ care se poate pune totuşi şi problema acordului prin atracţie cu subiectul regentei, în funcţie de sensul care se doreşte a fi pus în evidenţă:

Suntem nişte persoane care ştiu ce vor.

Suntem nişte persoane care ştim ce vrem.

 

·         Acord.

[util.] Acordul cu predicatul subordonatei introduse prin care se face însă numai la plural, atunci când în regentă avem îmbinarea unul dintre + substantiv la plural:

*Unul dintre elevii care şi-a dat seama este el.

Unul dintre elevii care şi-au dat seama este el.

 

3.     [util.] Atunci când este adjectiv relativ, care se acordă în gen, număr şi caz cu substantivul din subordonată pe care îl determină:

 

Îmi amintesc căror persoane le-am dat biletele.

Ştiu la care bilete te referi.

 

[util.] Ca atribut pronominal în genitiv, precedat de articol posesiv, care se acordă în gen şi număr cu substantivul din regentă. Articolul se acordă cu obiectul posedat:

 

Vecinii ale căror fete le-ai cunoscut sunt prietenii noştri de familie.

 

·         [stil./util] Ca pronume relativ, care poate fi înlocuit cu ce în subordonate atributive, dar această substituţie are caracter emfatic:

Vântul care bate puternic nu ne doboară.

Vântul ce bate puternic nu ne doboară.

 

[util.] Este greşită apariţia, în atributive, a formei care în locul formelor de dativ:

 

*Omul care i-am dat bună ziua e colegul meu.

Omul căruia i-am dat bună ziua e colegul meu.

 

precum şi apariţia lui care neprecedat de prepoziţia pe, atunci când are rol de complement direct:

 

*Filmul care l-am văzut ieri este vechi.

Filmul pe care l-am văzut ieri este vechi.

 

sau de prepoziţia cu, atunci când are rol de complement indirect:

 

*Băieţii care am vorbit cu ei m-au ajutat.

Băieţii cu care am vorbit m-au ajutat.

 

[stil./util.] Tot ca relativ, în propoziţii subordonate, care nu se utilizează după conjuncţia sau după substantive terminate în –ca sau –că, întrucât rezultatul ar fi o cacofonie.

De asemenea, care  se combină cu prepoziţiile: drept, după, la, pentru:

 

Mi-a înapoiat cartea, drept care i-am mai dat una.

Şi-a luat licenţa, după care a început să profeseze.

Şi-a manifestat agresiv nemulţumirea, la care colegii au tăcut.

A nedreptăţit pe mulţi, pentru care a fost, la rândul său pedepsit.

 

[util.] Construcţia drept pentru care este o pleonastică (® drept).

[stil./util.] Utilizarea neclară, fără discernământ a lui care ca substitut, dă naştere anacolutului (vezi acest cuvânt) şi, prin urmare, reprezintă o greşeală:

 

*A săpat, a semănat, a plivit, care el nu mai poate la bătrâneţe.

*Se poate să ne ascunzi adevărul, care noi suntem prieteni de o viaţă?

 

[util.] În unele propoziţii atributive, care, precedat de propoziţia în, este echivalent ca sens şi substituibil cu unde:

 

Camera în care ne vom întâlni este un birou elegant (= camera unde ne vom întâlni este un birou elegant).

 

[util.] Trebuie reţinut însă că, în celelalte situaţii, repetarea abuzivă a lui care este intolerabilă:

 

*Persoana care a apărut în piaţa în care ne-am întâlnit noi în ziua în care ai început serviciul e vărul meu.

Astfel de situaţii se pot evita substituindu-l pe care cu unde, ce, când:

 

Săptămâna ce vine va fi la fel de aglomerată ca şi perioada când am finalizat proiectul.

 

(- relativ I)

 

(MIHAELA POPESCU)

 




© Universitatea din Bucuresti, 2002.
No part of this text may be reproduced in any form without written permission of the University of Bucharest, except for short quotations with

the indication of the website address and the web page.

Comments to: Narcisa FORÃSCU

Web design: Ana-Maria BUBOLEA
Last update: September, 2002