cât

 

I.1. Este un adverb care stă întotdeauna înaintea cuvântului pe care îl determină şi care are mai multe sensuri, în funcţie de context, putând exprima:

-          modul (cu nuanţă cantitativă):

 

Nu ştim cât a suferit (= nu ştim în ce măsură a suferit).

 

[util.] Când determină un adverb sau un adjectiv, este legat de acesta prin prepoziţia de şi apare foarte frecvent în fraze exclamative, fiind echivalent ca sens superlativului relativ:

 

Cât de frumoasă te-ai făcut! (= te-ai făcut foarte frumoasă).

 

[util.] Atunci când determină un verb, nu se leagă de acesta prin prepoziţia de:

 

Cât munceşte!

-        timpul în care se desfăşoară o acţiune:

 

Cât eşti lângă mine mă simt mai bine.

 

-          mai rar, locul (măsura spaţiului):

 

Cât vedeai cu ochii era numai nisip.

 

-          comparativul de egalitate:

 

Bradul era cât casa.

 

(- comparaţie₂)

 

2.     În forma câte intră în structura numeralelor care arată distribuţia numerică:

 

S-au distribuit câte două pachete de ciocolată.

 

3.     Cât de cât.

Este o construcţie adverbială cu sensul „măcar puţin”, „măcar într-o anumită măsură”:

Se descurcă foarte greu; ajută-l cât de cât.

Când vine, trebuie să găsească încăperea cât de cât curată.

 

4.     Atât…cât.

În corelaţie cu atât, sensul său cantitativ este mai puternic. Cele două elemente pot sta alături sau la distanţă, fără ca sensul să se schimbe:

 

Atât cât pot, te ajut.

Cât am vrut, atât am dat.

 

5.     Cât…tot.

În corelaţie cu adverbul tot, intră în construcţii care arată că acţiunea are loc, deşi există o piedică:

 

Cât aş vrea să stau lângă tine, tot nu pot; trebuie să mă duc să lucrez (= deşi aş vrea).

 

6.     Atât…cât şi.

Această construcţie coordonează două elemente aflate pe acelaşi plan sintactic şi este echivalentă cu şi…şi:

 

Atât iarna, cât şi vara, casa rămânea nelocuită.

 

II. Ca pronume, cât se referă la cantitatea obiectelor sau a fiinţelor. Însoţit sau nu de substantiv, el ţine locul unui numeral, având, în funcţie de gen şi număr, formele: cât, câtă, câţi, câte:

 

Câţi (elevi) au mers în excursie?

Nu ştiu cât timp mai rămâne la noi.

 

III. În combinaţie cu prepoziţia după, cât formează locuţiunea conjuncţională după cât, folosită pentru a introduce o subordonată modală, ce poate sta înainte sau după regentă.

[stil.] Ea apare şi sub forma după câte, frecventă în limbajul familiar:

 

După cât(e) ştiu, e plecat din ţară.

A plecat singur, după cât(e) ştiu.

 

IV. Cât intră în combinaţie cu alte elemente, alcătuind îmbinări cu statut incert, precum: cât despre, cât priveşte:

 

Cât despre vreme, nu cred să se strice.

Cât priveşte vremea, nu cred să se strice.

 

(- interogaţie₂, ca₂, precum, relativ I, II)

 

(NARCISA FORASCU)

 

 

cât de - cât II₁

cât de cât - cât₃

 

 

cât despre, în (ceea) ce priveşte, în privinţa, cu privire la

 

Aceste expresii se utilizează când vrem să dăm o relaţie în legătură cu ceva. Ele sunt echivalente ca sens, diferenţa constând în cazul cu care se construiesc. În privinţa precedă un substantiv sau un pronume în cazul genitiv, în timp ce celelalte trei se construiesc cu acuzativul:

 

Cât despre (în ce priveşte, cu privire la) contractul pe care
l-ai încheiat, mi se pare avantajos.

În privinţa contractului pe care l-ai încheiat, mi se pare avantajos.

 

[stil./util.] Toate aceste locuţiuni aparţin limbii literare îngrijite, oarecum oficiale, ştiinţifice, unde se mai poate folosi şi relativ la şi referitor la. Mai frecvent în limba uzuală este (cât) despre. În ultimul timp, începe să se extindă, cu aceeaşi valoare, expresia vizavi de, impropriu folosită, şi nerecomandată de limba literară. Nu se recomandă deci să spunem:

 

*Ce părere ai vizavi de contractul încheiat?

 

(- cât IV, vizavi₂)

(MIHAELA POPESCU)

 

cât priveşte - cât IV

cât pe ce - gata₂

cât timp - temporal₁

cât…tot - cât₅

câtă vreme - temporal₂