caz

 

1.     În caz că este o locuţiune conjuncţională care serveşte la obţinerea construcţiilor condiţionale (® condiţie II₁). [util.] Este foarte frecventă în toate tipurile de limbaje şi este perfect echivalentă cu dacă. După ea se poate folosi indicativul şi condiţionalul (® condiţie II₁):

 

În caz că ai nevoie de ceva, nu ezita să-mi telefonezi (= dacă ai nevoie de ceva, nu ezita să-mi telefonezi).

În caz că ar apărea ceva nou, trebuie să fim pregătiţi (= dacă apare ceva nou trebuie să fim pregătiţi).

 

[stil./util.] Echivalente cu aceasta mai sunt locuţiunile conjuncţionale în caz când, în caz dacă, la caz dacă (popular). Fără a fi locuţiuni conjuncţionale, combinaţiile în cazul când şi în cazul în care servesc, de asemenea, la realizarea unor construcţii cu valoare condiţională. Ele sunt literare şi se folosesc nediferenţiat:

 

În cazul când s-ar produce un incident, anunţaţi gardianul.

În cazul în care afli ceva nou, anunţă-mă imediat.

 

2.     În caz(ul) că / dacă / de (prepoziţie).

După această expresie se întrebuinţează de obicei indicativul sau condiţionalul:

 

În caz că dă un semn de viaţă, anunţă-mă imediat.

În caz că s-ar produce un nou atac, sunaţi la poliţie.

 

[stil.] Popular, locuţiunea apare frecvent în forma la caz(ul) că, dar aceasta este nerecomandabilă într-o limbă îngrijită.

O expresie echivalentă ca sens este în caz de:

 

În caz de incendiu spargeţi geamul!

 

3.     În cazul în care.

[stil.] Este o construcţie perfect sinonimă cu cea precedentă, cu menţiunea că este utilizată în limbajul îngrijit, iar prima face parte din limba curentă.

 

(NARCISA FORASCU)