ceea ce

 

Este un pronume relativ compus, care poate ţine locul unei întregi propoziţii şi care, introducând o subordonată, funcţionează asemenea unei conjuncţii, deşi îşi păstrează propria funcţie sintactică. Ceea ce poate introduce o:

-          apozitivă:

I s-au prezentat mult timp rapoarte false, ceea ce l-a înfuriat peste măsură.

-          completivă directă:

A declarat juriului ceea ce i s-a spus să declare.

-          completivă indirectă:

Lucrează la ceea ce îşi propusese să facă.

-          circumstanţială de loc:

Se îndreaptă spre ceea ce i-a atras atenţia.

-          atributivă:

Reprezentantul a ceea ce s-ar putea numi organizaţie nonguvernamentală s-a opus.

-          subiectivă:

Ceea ce-ţi trece prin minte e o nebunie.

 

Pentru exprimarea formei de genitiv este utilizată prepoziţia a, iar pentru dativ, prepoziţiile a şi la:

Dificultatea a ceea ce s-a propus era evidentă.

Graţie a ceea ce s-a afirmat anterior am rezolvat cazul.

N-a dat crezare la ceea ce i s-a spus.

 

[util.] Având valoare neutră, ceea ce se combină numai cu formele de masculin singular, acordul la feminin constituind o greşeală:

 

*Nu a respectat ora, ceea ce este considerată o gafă diplomatică.

 

[util.] Reprezintă, de asemenea, o eroare, înlocuirea pronumelui relativ ce cu pronumele relativ compus ceea ce în exprimări de tipul:

 

*Nu ştie ceea ce i s-a cerut.

 

(pentru posibilităţile de substituire ale lui ce cu ceea ce - ce₂).

 

(MIHAELA POPESCU)