chiar dacă - dacă
chiar/tocmai/taman
·
Sunt adverbe echivalente ca
sens, având rolul de a întări, de a sublinia sensul cuvântului în
faţa căruia sunt plasate şi care poate fi verb, adverb, adjectiv
substantiv, pronume:
A venit chiar el la întrunire (= a venit el însuşi, nu altcineva).
S-a aşezat chiar lângă uşă (= s-a
aşezat exact lângă uşă, nu în altă parte).
·
[stil.] Taman aparţine
registrului popular al limbii şi deci, folosirea lui într-un limbaj
îngrijit nu este recomandabilă.
·
Tocmai şi taman se pot utiliza în două
cazuri în care realizează o nuanţă de sens uşor
diferită şi în care chiar
nu poate fi folosit:
(a)
Când indică o acţiune
situată în timp sau în spaţiu într-un moment sau loc considerat
îndepărtat:
Am venit tocmai de la gară pe jos (= am
venit de la gară care este atât de departe).
O să-mi aducă
banii tocmai săptămâna
viitoare (= mai este mult până o să-mi aducă banii).
(b)
Când arată o acţiune
care s-a petrecut foarte recent şi, în acest caz precedă un verb:
Tocmai am intrat în casă când ai
telefonat tu (= am intrat în casă de un moment).
Tocmai am primit scrisoarea ta (= am
primit scrisoarea ta de foarte puţin timp).
În acest
caz el se poate substitui cu abia (-
abia
şi adverb2).
·
Utilizat în dialog după ce
interlocutorul a făcut o afirmaţie, tocmai are sensul “exact asta cred, asta am afirmat şi eu”:
- Sunt sigur
că dacă aş apela la el m-ar ajuta. – Tocmai, de ce nu-i dai un
telefon?
·
Chiar (aşa)?
Utilizat
în dialog, pe un ton interogativ, chiar are
sensul “e adevărat ce spui”, marcând o oarecare neîncredere a persoanei
care întreabă. El poate fi urmat de adverbul aşa:
- În
vacanţa asta plecăm în Spania. – Chiar (aşa)?
De
asemenea în dialog, dar rostit pe un ton exclamativ, are sensul “ce idee
bună!”
– Cumpărăm
biletele de avion mâine, ca să fim siguri. – Chiar (aşa), ce bine te-ai gândit!
(- pronume de întărire, concesie7)
(NARCISA
FORASCU)
| ©
Universitatea din Bucuresti, 2002. |