colectiv

 

·         Numeroase substantive colective, în general urmate de prepoziţii, pot preceda un substantiv. Astfel se utilizează:

 

O mulţime de, o bandă de, un grup de, o ceată de, o multitudine de, cea mai mare parte dintre, un cârd de etc.

 

·         Când subiectul propoziţiei este un substantiv singular determinat de un alt substantiv la plural care indică elementele grupului, verbul se acordă adesea cu determinantul aflat la plural, deşi nu acesta este adevăratul subiect al propoziţiei. Se face în acest caz un acord după înţeles (- subiect-predicat: acord_2,3) şi, în acelaşi timp, prin atracţie, deoarece verbul este plasat mai aproape de substantivul la plural:

 

O grămadă de copii se jucau în parc.

O mulţime de şomeri au manifestat ieri.

Un mare număr de elevi au luat note bune.

 

·         Când subiectul este jumătate, sfert, parte, acordul se poate face, de asemenea, la plural:

Jumătate din fructe s-au copt.

 

·         Când subiectul este un pronume nehotărât sau negativ ca nimeni, nici unul, fiecare, urmat de determinanţi ca dintre noi, dintre voi, verbul se acordă cu singularul:

Nimeni dintre voi nu ştie răspunsul.

Fiecare dintre voi răspunde pe rând.

Nici unul dintre noi nu l-a văzut.

 

[util.] Acordul verbului cu pluralul este, în acest caz, o greşeală.

 

*Nimeni dintre voi nu l-au văzut.

 

·         Când grupul subiectului conţine determinanţii dintre noi, dintre voi, verbul se pune uneori la persoana a III-a plural:

Cea mai mare parte dintre noi sunt de aceeaşi părere.

deşi este preferabil să spunem:

Cea mai mare parte dintre noi este de aceeaşi părere.

 

Se întâmplă totuşi ca acordul să se facă cu noi sau voi la persoana I sau a II^a plural, când subiectul exprimă o colectivitate, iar vorbitorul se solidarizează cu aceasta:

Trei dintre noi s-au îmbolnăvit (sau ne-am îmbolnăvit – dacă vorbitorul se solidarizează cu colectivitatea).

(NARCISA FORASCU)