comparaţie
Exprimarea
comparaţiei se face prin diferite mijloace.
1. Subordonare prin adverbe, conjuncţii, locuţiuni
conjuncţionale, în principiu, cu:
- indicativul,
condiţionalul sau prezumtivul: cum, precum, după cum, (pe) cât (pentru comparaţia de inegalitate):
A procedat cum l-au sfătuit colegii.
M-am dus la teatru, după cum ţi-am spus.
Astăzi este mult mai
frig faţă de cum a fost
ieri.
- conjunctivul:
decât să (pentru comparaţia
de inegalitate):
Mai bine pune-ţi o
haină mai groasă decât să
te îmbolnăveşti de frig.
- condiţionalul
(de preferinţă), dar şi cu indicativul: ca şi cum, ca şi când, (de) parcă
(când comparăm cu un fapt ireal, imaginat) şi chip că [stil.] care circulă numai în
limbajul popular:
Se uita la mine de parcă mă vedea pentru prima
oară (= de fapt, mă cunoştea foarte bine).
Mânca aşa de lacom,
ca şi cum ar fi fost flămând
(= dar nu era flămând).
·
Pentru a sublinia ideea de comparaţie
se folosesc destul de frecvent adverbe corelative, care apar în propoziţia
regentă: aşa, întocmai,
(pe) atât, astfel sau precedă
imediat elementele conjuncţionale introductive.
A procedat aşa cum l-am învăţat = Aşa a procedat, cum l-am învăţat.
2. Utilizarea
locuţiunilor prepoziţionale, a prepoziţiilor şi a adverbelor
de comparaţie: ca, cât, decât,
ca (şi), cât (şi), pe cât…pe atât,
asemenea, faţă de, pe lângă,
în comparaţie cu, comparativ
cu, în raport cu, spre deosebire
de, tot aşa de, tot
atât de, cât şi de,
în chip de (familiar) etc.
Astăzi e frig în comparaţie cu ziua de ieri.
Spre deosebire de fratele lui, Radu e înalt.
Asemenea tatălui său, el a reuşit în
viaţă.
3. Utilizarea adjectivelor care, prin sensul lor, exprimă
ideea de comparaţie: asemenea,
asemănător, analog, egal, superior, inferior, diferit etc.
4.
Pentru comparaţia adjectivelor (- adjectiv2).
5.
Pentru comparaţia adverbelor (- adverb1).
(NARCISA FORASCU)
| ©
Universitatea din Bucuresti, 2002. |