concesie

 

Concesia este ceva care ar fi fost de aşteptat să împiedice o acţiune sau o însuşire, este contrariul a ceea ce ne aşteptăm logic. Pentru exprimarea acesteia există diferite mijloace.

 

1.     Conjuncţii sau locuţiuni conjuncţionale.

- cu conjunctivul: să (familiar, popular), fără (ca) să, măcar să, nici să, chiar să.

 

Să mă baţi, tot nu-ţi spun. (= chiar dacă mă baţi, tot nu-ţi spun).

Fără să fi înţeles bine întrebarea, a răspuns totuşi (= deşi nu a înţeles bine…).

 

- cu indicativul: că (familiar, popular)

 

El că-i copil şi tot înţelege (= deşi este copil, tot înţelege).

 

- cu indicativul, prezumtivul sau condiţional – optativul: deşi, cu toate că, măcar că (popular), de (popular), chit că (familiar şi popular), şi indiferent de, indiferent dacă (recente în limba literară).

 

Cu toate că plouă, nu e frig (= plouă, dar nu e frig).

Deşi mi-a promis, nu a venit (= mi-a promis, dar nu a venit).

 

- cu condiţionalul (de preferinţă), dar şi cu indicativul sau prezumtivul: dacă, de (familiare), chiar dacă, chiar de, măcar de (popular), nici dacă.

 

2.     Pronume şi adjective pronominale nehotărâte: orice, oricât, oricum, oricine:

 

Oricât s-a străduit, nu a reuşit să înveţe limba turcă (= s-a străduit mult, dar nu a reuşit).

Orice ar mânca, îi face rău.

 

3.     Fie ce-o fi.

Este o construcţie  fixă, unde concesiva fie nu este introdusă de o conjuncţie:

 

Fie ce-o fi, mă duc să văd ce face (= indiferent ce se întâmplă, eu mă duc să văd ce face).

 

4.     Adverbe şi locuţiuni adverbiale concesive: totuşi, cu toate acestea (familiar cu toate astea):

 

Renunţasem să mai plec, dar, cu toate acestea, m-a convins (= deşi renunţasem să mai plec, m-a convins).

 

5.     Prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale: în ciuda, în pofida (ambele urmate de un genitiv), cu tot (toată, toţi, toate), împotriva (urmat de un genitiv), fără:

 

Părea trist, cu tot zâmbetul afişat (= deşi zâmbea, părea trist).

În ciuda insistenţelor mele, a vrut să plece (= deşi am insistat, el a vrut să plece).

 

[stil.] În ciuda şi în pofida apar frecvent în limba literară curentă însoţite de substantivul fapt (la genitiv):

 

În ciuda faptului că învăţase, la examen nu s-a descurcat prea bine.

 

 [stil.] În pofida apare, totuşi, mai rar în vorbirea curentă.

 

6.     Adverbul contrar + dativ.

 

Contrar aşteptărilor mele, a învăţat foarte repede româneşte (= deşi nu m-am aşteptat, a învăţat foarte repede româneşte).

 

7.     (Chiar) + gerunziu.

 

Chiar plecând mai devreme de acasă, nu l-ar mai fi găsit (= dacă pleca mai devreme, tot nu l-ar fi găsit).

 

[stil.] Această construcţie este foarte rară în limba vorbită. Ea se întâlneşte de obicei în limba foarte îngrijită, scrisă.

 

8.     Infinitiv + fără.

Fără a fi străin de problemă, nu reuşea totuşi să înţeleagă logica demonstraţiei (= nu era străin de problemă, dar nu reuşea să înţeleagă).

 

Pentru a sublinia ideea de concesie, de regulă, în propoziţia principală se utilizează corelativele tot sau totuşi. [stil.] Şi această construcţie se întâlneşte, de preferinţă, în limba scrisă.

 

9.     Corelative.

Ideea de concesie este întărită frecvent de corelativele: tot, totuşi, cu toate acestea (cu toate astea – în limba vorbită). Ele pot să apară şi când concesiva este introdusă prin conjuncţii specifice, dar mai ales când este introdusă prin conjuncţii cu mai multe valori:

 

Chiar dacă s-a îmbrăcat gros, tot îi era frig.

Deşi nu mai sunt supărat pe el, totuşi nu-l mai pot privi ca înainte.

Deşi avusese ambiţia să ajungă într-un post înalt, cu toate acestea, acum se simţea obosit.

 

 [stil.] Uneori în limba vorbită se utilizează o conjuncţie adversativă alături de adverbul corelativ. Această construcţie nu este recomandabilă:

 

*Deşi este foarte bolnav, dar (însă) totuşi nu s-a pensionat.

 

(- măcar₂).

(NARCISA FORASCU)