condiţionalul

 

Este modul care, la timpul prezent exprimă o acţiune posibilă, realizabilă, dar care depinde de îndeplinirea unei condiţii. La timpul perfect acţiunea este ireală. Verbele la modul condiţional formează predicatul propoziţiei.

 

·         Condiţionalul poate exprima următoarele valori de sens:

- un fapt care depinde de îndeplinirea unei condiţii, atât în prezent, cât şi în trecut:

Daca aş şti, v-aş spune. (prezent)

Dacă aş fi ştiut, v-aş fi spus. (trecut)

Pentru această valoare (- imperfect₃).

 

- un fapt îndoielnic, presupus:

După părerea lui, accidentul ar fi făcut două victime (= se pare că accidentul a făcut două victime).

 

[util.] Cele două construcţii din exemplul de mai sus sunt echivalente ca sens. Utilizarea condiţionalului pentru a exprima o acţiune presupusă înseamnă că vorbitorul nu se implică în afirmaţie, ci doar citează o părere.

 

- o interogaţie sau o exclamaţie de surpriză, de indignare:

 

Aş fi eu capabil de aşa ceva?

Cine s-ar fi gândit că se rezolvă aşa de repede?

 

-   o atenuare a unei cereri:

 

Aş vrea să vă cer o părere.

V-aş ruga să fiţi de acord cu propunerea mea.

 

Pentru această ultimă valoare se poate utiliza şi indicativul (- imperfect₅, viitor₃).

[util.] În exemplele de mai sus se poate folosi şi indicativul prezent: Vreau să vă cer…, Vă rog să fiţi de acord…, dar în acest caz, cererea este mai imperativă. Pentru a o atenua şi pentru a ne exprima politeţea faţă de interlocutor, se preferă folosirea condiţionalului:

 

- o acţiune dorită:

 

Aş vrea să vizitez Muzeul de Artă.

Sunt foarte obosit, m-aş odihni puţin după amiază.

 

- o acţiune posibilă, virtuală:

 

Cine ar fi crezut despre el că e capabil de aşa ceva?

 

- o acţiune reală ce poate fi exprimată şi prin indicativ:

 

Ar trebui să plec. = Trebuie să plec.

(NARCISA FORASCU)