consecinţă

 

Se exprimă printr-o propoziţie subordonată (rar printr-un complement), arătând rezultatul unei acţiuni sau al unei calităţi despre care este vorba în principală. Ideea de consecinţă se poate exprima în mai multe feluri:

 

1.     Subordonare realizată prin:

 

·         Conjuncţiile: încât, că, de, să, ca…să, de să (popular):

 

Era atât de frig, încât mi-au îngheţat mâinile.

E aşa de bogat, că nu ştie ce să facă cu banii.

Se îngrăşase atât, să nu-l mai recunosc.

[stil.] Consecutivele introduse prin să şi de să circulă mai ales în limbajul familiar şi popular:

 

E aşa de slabă, să zici că nu mănâncă decât vineri.

Aşa plângea, să zici că se îneacă.

Era aşa caraghios, de să mori de râs.

 

2.     Ideea de consecinţă este, de cele mai multe ori, subliniată prin corelative adverbiale: aşa, atât, astfel, în aşa fel, până, într-atât, până acolo, destul, prea, singure:

Rochia era croită astfel, încât să cadă în falduri.

Era prea deştept, ca să nu înţeleagă repede.

Se îngrăşase până într-atât, încât n-am mai recunoscut-o.

 

sau combinate cu conjuncţia introductivă, rezultând locuţiuni consecutive: aşa că, aşa încăt, astfel încât:

 

Era foarte obosit, aşa că s-a culcat devreme.

Era foarte multă lume, astfel încât n-a mai aşteptat.

 

·         Corelativul poate fi uneori un pronume sau un adjectiv pronominal:

 

Erau atâtea persoane la ghişeu, încât a renunţat să mai aştepte.

 

3.     Locul propoziţiei consecutive este întotdeauna după regentă.

 

(NARCISA FORASCU)