coordonare

 

1.     Propoziţiile şi elementele dintr-o propoziţie sunt în coordonare când se află din punct de vedere sintactic pe acelaşi plan (deci nu depind gramatical unul de altul) şi sunt legate între ele printr-o conjuncţie coordonatoare: şi, sau, nici, dar, ori, ba, ci, iar, însă, aşadar, deci, fie etc.

Atât la nivelul propoziţiei, cât şi la nivelul frazei, coordonarea se realizează prin aceleaşi mijloace:

-          conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale coordonatoare:

 

I-am telefonat de multe ori, dar nu l-am găsit.

Solicitările de adeverinţe, precum şi reclamaţiile, se depun la primul ghişeu.

 

-          juxtapunere, adică alăturarea elementelor coordonate:

 

Din piaţă am cumpărat fructe, zarzavaturi şi ce mai era necesar.

L-am căutat peste tot, nu dau de el, nu ştiu unde ar putea fi.

 

2. Elementele coordonate sunt, în principiu, din aceeaşi clasă gramaticală (de ex., substantiv + substantiv, adjectiv + adjectiv, adverb + adverb, propoziţie + propoziţie) şi au aceeaşi funcţie sintactică:

Sora şi fratele meu sunt studenţi.

Cred că el este bolnav sau foarte obosit.

Am căutat, dar nu am găsit nimic.

 

3. Se întâmplă însă ca o propoziţie să fie coordonată cu un cuvânt din regentă, care are aceeaşi funcţie sintactică cu aceasta:

 

Iată un eveniment neprevăzut şi care poate răsturna situaţia.

 

4. Coordonarea între un complement direct şi o subordonată introdusă prin să este, de asemenea posibilă, dar nu este foarte frecventă:

 

Îţi cer linişte şi să mă laşi un timp să mă gândesc.

 

 [stil./util.] Deşi literară, această exprimare este de obicei evitată, iar vorbitorii preferă să spună:

 

Îţi cer linişte şi timp să mă gândesc.

 

5. De obicei, propoziţiile aflate în coordonare cu şi sunt de acelaşi tip: fie  enunţiative, fie interogative, fie exclamative:

 

Ţi-am  spus  cum  s-a  întâmplat  şi  trebuie să mă crezi (şi nu *Ţi-am spus cum s-a întâmplat şi crede-mă!) sau Am auzit ce-ai spus şi mă întreb cum vei proceda (şi nu *Am auzit ce-ai spus şi cum vei proceda?).

 

6.       Uneori, conjuncţiile se repetă, fiind în corelaţie, pentru a sublinia ideea de coordonare : şi…şi, ba…ba, nici…nici, fie…fie, sau…sau :

 

Am cumpărat şi mere şi struguri. Îl găseşti fie la facultate, fie acasă.

 

7.       şi/sau.

[stil.] Uneori, mai ales în limbajul ştiinţific sau didactic, aceste două conjuncţii apar împreună, pentru a exprima coordonarea sau o altă eventualitate:

 

Dacă cineva are o casă şi/sau mai multe terenuri de construcţie, legea spune că….

(NARCISA FORASCU)