corespunde

 

Este un verb care nu poate fi utilizat cu un complement direct.

 

1.     A corespunde + dativ înseamnă „a fi conform cu ceva, a fi pe măsura aşteptării”:

Aşa cum rezultă din documentaţie, oferta nu corespunde cererii.

 

2.     A corespunde + cu înseamnă „a fi conform cu ceva”, structură echivalentă semantic cu cea de sub 1.

 

Rezultatul pe care l-ai obţinut nu corespunde cu pregătirea pe care o ai.

 

·         [stil./util] Trebuie precizat că în exprimarea elegantă este preferată structura a corespunde + dativ, dar limba curentă preferă construcţia cu prepoziţia cu.

 

3.     Tot a corespunde + cu mai are şi sensul  „a fi în legătură, a comunica”:

 

Sala de curs corespunde cu laboratorul printr-o uşă dublă.

 

(- verb₁)

(MIHAELA POPESCU)