dacă / de (conjuncţie)

 

1.     Dacă este conjuncţie subordonatoare.

[stil.] Forma daca este o variantă regională. De are acelaşi sens cu dacă, dar aparţine limbajului popular învechit. În limba curentă apare rar.

Atât dacă, precum şi de fac parte din lista restrânsă de conjuncţii care admit conjunctivul:

Nu ştia dacă să vină.

Nu ştia de să-ţi spună ori ba…

 

2.     Dacă are multiple disponibilităţi sintactice, introducând o subordonată:

-          subiectivă:

Nu se ştie dacă e adevărat.

-          predicativă:

Întrebarea este dacă vine.

-          atributivă:

Gândul dacă să renunţe sau nu o chinuia de mult timp.

-          completivă directă:

Întreabă dacă e bine.

-          completivă indirectă:

Mă gândesc dacă ai înţeles.

 

-          [stil.] cauzală, în limbajele popular şi familiar:

Dacă e mic, nimeni nu-l bagă în seamă (= fiindcă e mic nimeni
nu-l bagă în seamă).

 

-          [stil.] temporală, cu tentă cauzală, în limbajele popular şi familiar:

 

Dacă a văzut aşa, a tăcut (= când a văzut aşa, a tăcut).

-          condiţională:

Dacă învăţa, nu mai avea nevoie să copieze.

-          opoziţională:

Dacă ieri părea să accepte, azi era foarte circumspectă.

 

[util.] În aceste situaţii, corelaţia cu însă nu este recomandabilă, ea fiind neliterară:

*Dacă el refuza, însă ceilalţi acceptau.

-          incidentă:

Norocul sau – dacă vrei – ghinionul nostru e că a ieşit din echipă.

 

 [util.] Sunt resimţite ca supărătoare şi, ca urmare, trebuie evitate repetările unor incidente devenite clişee, precum:

 

…- (nu ştiu) dacă mă înţelegi - …

 

3.     În combinaţie cu adverbe şi cu alte conjuncţii, formează locuţiuni conjuncţionale care introduc subordonate concesive:

 

Chiar dacă îţi ceri scuze, nu te va ierta (= deşi îţi ceri scuze, nu te va ierta).

 

·         [util.] Dat fiind că dacă marchează o interogaţie indirectă, este incorectă substituirea sa prin că:

 

Mă întreabă dacă am bani.

*Mă întreabă că am bani.,

 

precum şi intonarea acestor enunţuri asemenea interogaţiilor directe.

 

·         [stil./util.] Construcţiile eliptice de verb, introduse prin dacă, de tipul:

 

Ideologia vremii, dacă înţeleasă, a influenţat aceste cercetări.

 

sunt resimţite ca artificiale. Ele apar în publicistică, în scrierile pretenţioase sau în traduceri dar, fiind neasimilate încă de limba română, trebuie evitate.

 

·         [util.] Este neelegantă şi specifică vorbirii familiare interogaţia eliptică:

 

-                     Şi ce dacă?

 

·         În dialog, dacă poate apărea şi singur ca un comentariu sau răspuns la ce a spus interlocutorul, restul înţelegându-se:

 

-                     Dacă vine, suntem salvaţi!

-                     Dacă…

 

 (- temporal1, opoziţie₁, concesie₃, condiţie II₁)

(MIHAELA POPESCU)

Dacia - gen₂

dans - gen₂

dansatoare - număr₈