asupra / deasupra

 

I. 1. Atât asupra cât şi deasupra sunt prepoziţii care cer cazul genitiv:

 

Asupra oraşului se abătuse o molimă.

Deasupra livezii se ridicase un norişor de fum.

 

2. Atunci când sunt construite cu un pronume personal în dativ pot lua formele asupră-, deasupră-:

 

Toate privirile se îndreptară asupră-i.

Odată ajuns în vârf, deasupră-ţi nu e decât cerul.

 

[stil.] Aceste forme sunt foarte rare în vorbirea curentă. Ele se întâlnesc mai ales în limbajul poetic.

 

3. Când sunt urmate de o determinare cantitativă asupra şi deasupra se combină cu prepoziţia a:

 

Nenorocirea s-a abătut asupra a doi dintre ei.

Deasupra a zece dintre concurenţi se aflau plăcuţe numerotate.

 

-        de deasupra / ~ dedesubtul / ~ dinafara / ~ dinaintea / ~ dinapoia / ~ dinăuntrul / ~ dindărătul se construiesc la fel ca şi asupra / deasupra.

 

II. 1. Deasupra este şi adverb de loc:

 

Deasupra se auzeau zgomote care îl deranjau.

 

2.  În combinaţie cu pe, formează o locuţiune adverbială cu sensul „în plus”, „mai  mult”:

Pe deasupra, ne-a dat şi amendă (= mai mult…, în plus…).

 

(MIHAELA POPESCU)