dimineaţă, seară, prânz

 

1.     Ieri dimineaţă, seară, la prânz.

[stil./util.] Sunt construcţii obişnuite, mai frecvente decât ieri de dimineaţă. Se folosesc, în egală măsură, cu adverbele azi, mâine, poimâine, alaltăieri, precum şi cu numele tuturor zilelor săptămânii: mâine seară, marţi dimineaţă etc.

·         Se spune: azi dimineaţă, azi (astăzi) la prânz, astă seară.

·         Se spune: în toate duminicile dimineaţă, la prânz, seara.

 

2.     A se trezi (de) dimineaţă.

Cuvântul dimineaţă se foloseşte uneori cu valoare adverbială cu sensul „devreme”:

 

În ziua plecării noi ne-am trezit (de) dimineaţă.

 

3.     Masa de dimineaţă, de seară, de prânz.

Se spune masa de dimineaţă (sau micul dejun), masa de seară (sau cină), masa de prânz. [util.] Micul dejun şi cină au o frecvenţă ceva mai mică decât îmbinările sinonime conţinând cuvântul masă.

(NARCISA FORASCU)