din

 

1.     Este o prepoziţie simplă care are multiple valenţe combinatorii, introducând un:

-          atribut substantival:

Clădirea din colţ e cea mai veche.

-          complement circumstanţial de cauză:

A renunţat din laşitate.

-          complement circumstanţial de relaţie (în îmbinări cvasilocuţionare):

Din punct de vedere gramatical e corect.

-          complement circumstanţial de loc:

A ieşit din baie.

-          complement circumstanţial de mod:

A intrat din greşeală.

2.     Prepoziţia din poate preceda pronume şi adjective, în propoziţii subordonate:

A ales doi din câţi (elevi) au venit.

Nu ştiu din cine se trage.

 

De asemenea, din poate apărea în interogaţii directe alături de pronume relative cine, ce, câţi, câte:

 

Din ce trăieşte?

Din cine se trage?

Din câţi a ales?

 

3.     Din ajută la exprimarea superlativului relativ, fiind urmat de un substantiv la singular:

Este atleta cea mai bună din lot.

 

[util.] Acelaşi rol îl poate avea prepoziţia dintre, cu deosebirea că, aceasta din urmă se construieşte cu un plural:

 

Este atleta cea mai bună dintre cele prezente.

 

Ca urmare, este greşit să se spună:

 

*Cel mai preţios din obiecte este acesta.

 

forma corectă fiind:

 

Cel mai preţios dintre obiecte este acesta.

 

[stil./util.] În limbajele popular şi familiar, alături de prepoziţiile pe şi din ajută la exprimarea unei fracţii:

 

Am împărţit mărul pe din două.

 

[util.] Din este uneori substituit, în mod abuziv, de prepoziţia în:

 

*Situaţia în acest departament este grea.

Situaţia din acest departament este grea.

 

4.     Prepoziţia din intră în componenţa unor locuţiuni prepoziţionale precum: din cauza, din pricina:

 

Din cauza intemperiilor, avionul nu a decolat la timp.

Din pricina intemperiilor, avionul nu a decolat la timp (- din cauza).

 

(- temporal₃).

(MIHAELA POPESCU)