dinainte(a)

 

1.     Dinainte este un adverb care, pe lângă forma de bază, nu admite decât comparativul de superioritate.

[util.] Se spune:

Îl cunoşteam mai dinainte.,

dar, niciodată:

*Îl cunoşteam foarte dinainte (cel mai dinainte).

Dinainte poate avea valoare:

-         temporală:

Ştiam dinainte ce se va întâmpla.

-         sau locală:

Îi puse dinainte bucatele pregătite.

 

[util.] În combinaţie cu de, formează locuţiunile prepoziţionale (de) dinainte de:

Îl cunosc (de) dinainte de război.

sau locuţiunea adverbială pe dinainte:

Nimeni nu-i trece pe dinainte.

2.     Dinaintea este o prepoziţie care cere cazul genitiv:

Dinaintea călătorilor se aşternea câmpia.

Când este urmat de o determinare cantitativă, cere prepoziţia a:

Dinaintea a jumătate dintre ei se ridicau obstacole de netrecut.

Forma dinainte- apare, rar, în vorbirea curentă  atunci când însoţeşte un pronume în dativ :

Dinainte-i se aşternea câmpia ninsă.

(MIHAELA POPESCU)

 

din an în an - temporal₂

din capătul / ~ cauza /~ dreptul / ~ faţa / ~ jurul / ~ mijlocul / ~ pricina / ~ spatele

 

Sunt construcţii care au statut controversat, aflându-se la limita dintre îmbinări libere şi locuţiuni prepoziţionale, dar care funcţionează ca acestea din urmă. Ele impun cuvântului care urmează cazul genitiv.

(MIHAELA POPESCU)

 

din cauza - din capătul…, prepoziţie₂, datorită…

din cauză că - căci, conjuncţie₁

dincoace de - de₄