dinspre / înspre / spre

 

1.     Dinspre şi înspre indică direcţia din care se petrece sau, respectiv, în care se îndreaptă ceva:

 

Bate vântul dinspre munte.

Se îndreaptă înspre ceilalţi.

 

[util.] Ca frecvenţă, înspre este mai rar, fiind preferată prepoziţia spre sau prepoziţia către.

 

2.     Prepoziţia simplă spre are multiple disponibilităţi semantice, putând indica:

-         direcţia:

Atleţii se îndreaptă spre linia de sosire.

-         scopul (situaţie în care se combină cu infinitivul):

Se înscrie spre a deveni titular în lot.

[stil./util.] Această utilizare a lui spre, urmat de infinitiv este resimţită ca fiind mai pretenţioasă. În mod obişnuit se recurge la pentru:

Se înscrie pentru a deveni titular în lot.

-         consecuţia:

Are suficientă experienţă spre a înţelege oamenii.

[util.] Ca şi în exemplul precedent, în mod obişnuit este preferată prepoziţia pentru:

Are suficientă experienţă pentru a înţelege oamenii.

-         o cantitate nedeterminată:

Pe rafturi erau spre două sute de casete.

 

[util.] Dată fiind această valoare a lui spre, constituie pleonasm combinarea lui cu aproape sau cam:

*Pe rafturi erau cam/aproape spre două sute de casete.

-         o limită incertă:

Va veni spre seară.

(MIHAELA POPESCU)

 

dintre - prepoziţie₃, din₃

dintre cele mai - mai₁

dintr-o dată - odată II