dori

 

Este un verb care nu poate fi utilizat decât împreună cu un complement direct:

 

1.                 A dori + acuzativ.

Atunci când complementul direct este un obiect, a dori înseamnă „a vrea”, „a tinde lăuntric spre (a avea sau a obţine) ceva”:

 

Noi dorim linişte.

 

·         A dori + să:

Locul complementului direct poate fi ocupat de o completivă directă, sensul lui a dori rămânând acelaşi:

 

Dorim să gustăm din plăcintă..

Doriţi să intraţi?

Doriţi să vedeţi filmul?

 

·         A fi de dorit are înţelesul „a fi necesar sau recomandabil”. [stil.] Este utilizat mai ales în limbajul foarte îngrijit:

 

Este de dorit ca minorii să nu vadă acest film.

 

·         A lăsa de dorit are înţelesul de „a nu fi satisfăcător”. [stil.] Ca şi expresia anterioară, a lăsa de dorit se întâlneşte mai ales în exprimarea îngrijită:

 

Cunoştinţele lui în acest domeniu lasă de dorit.

 

·         Cum doreşti/doriţi este o formulă prin care se lasă la aprecierea interlocutorului luarea unei hotărâri:

 

-                     Să aducem textul dactilografiat?

-                     Cum doriţi.

2.   A dori + dativ + acuzativ înseamnă „a ura ceva cuiva”:

 

Îţi doresc sănătate şi ani mulţi!

 

3.   A dori + acuzativ.

În cazul în care complementul direct al lui a dori este o persoană, verbul poate însemna „a ţine mult să revadă pe cineva, a-i fi dor”. În limba actuală în locul construcţiei cu acuzativul este preferat a-i fi dor de cineva:

 

Îi doreşte pe prietenii săi din străinătate.

 

sau „a simţi o atracţie erotică pentru cineva”:

 

O iubeşte şi o doreşte ca în prima zi.

(MIHAELA POPESCU)