drept

 

1.     Drept – adverb.

Ca adverb, drept are multiple sensuri, fiind sinonim cu corect, nepărtinitor:

A judecat întotdeauna drept,

cu direct:

Merge drept la ţintă,

sau însemnând „în linie dreaptă”:

Aleargă drept, nu în zigzag.

 

·         Tot ca adverb, drept intră în propoziţii apozitive (de cele mai multe ori antepuse sau intercalate într-o altă propoziţie), în forme aproape gramaticalizate:

 

Fratele lui i-a spus, ce e drept, să aleagă altă cale.

Ce-i drept, avem multe să ne spunem.

 

2.     Drept – prepoziţie.

Ca prepoziţie, drept are sensurile  „ca”, „în calitate de”, „pentru”:

 

Sosia trece adesea drept preşedintele însuşi.

A fost ales drept reprezentant al mişcării de eliberare.

Drept răsplată au primit un bilet de vacanţă.

 

[util.] Având în vedere sensurile pe care le are drept, este pleonastică utilizarea sa alături de prepoziţiile ca şi pentru, atât singur, cât şi în combinaţie cu relativul care:

*Ca drept dovadă, şi-a dat demisia.

Drept dovadă şi-a dat demisia.

*A realizat singură proiectul, drept pentru care i s-a mărit salariul.

A realizat singură proiectul, drept care i s-a mărit salariul.

(MIHAELA POPESCU)

 

drept care - drept₂